Tag Archives: fluier

Uşi deschide la UNATC

Nona oferă şi insigne de prietenie.

Marele eveniment cultural începe vineri. Aici puteţi descărca programul.

UŞI DESCHISE 2010
Ediţia a XIV-a

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU!
Vino să-ţi rezervi locul la FILM!

Între 16-18 aprilie, Facultăţile de Teatru şi Film din cadrul U.N.A.T.C “I.L. Caragiale” – Bucureşti organizează Uşi Deschise 2010.

Ca de fiecare dată, în cei 14 ani de existenţă ai evenimentului, studenţii şi profesorii îşi propun să dezvăluie publicului curios modul în care se nasc lucrurile frumoase într-o universitate de artele spectacolului.

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU! Vino să-ţi rezervi locul la FILM! este invitaţia pe care UNATC o adresează în mod special aspiranţilor la o viaţă artistică, dar şi celor atraşi de luminile rampei şi ecranului.

Studenţii au pregătit: exerciţii de creaţie în actorie, regie, păpuşi-marionete, coregrafie; expoziţii de scenografie; colocvii de teatrologie; proiecţii de filme; ateliere de fotografie şi multimedia.

Veţi avea ocazia să vă întâlniţi şi cu absolvenţi UNATC care onorează şcoala românească de teatru şi film. În prima seară, la ora 19.00, va avea loc proiecţia filmului Eu când vreau să fluier, fluier, în prezenţa protagoniştilor şi a regizorului Florin Şerban.

A doua zi, la ora 12.00, creatorii spectacolului coupé Cântăreaţa cheală & Lecţia în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, de la Teatrul de Comedie, vă invită la o întâlnire cu teatrul lui Eugène Ionesco.
Din dorinţa ca vizitatorii noştri să nu rămână simpli spectatori, le oferim posibilitatea de a se implica în atelierele interactive de teatru, dans sau lupte scenice şi în dezbateri pe teme artistice.
Deschiderea oficială: Vineri, 16 aprilie, ora 10, sala „Ileana Berlogea”, la sediul UNATC din str. Matei Voievod, nr. 75-77.

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU! Vino să-ţi rezervi locul la FILM!
Uşile îţi sunt deschise!


film

Nu am mai scris de ceva vreme, dar promit să recuperez cît mai curînd posibil. O să încep cu filmele pe care le-am văzut şi despre care vreau să scriu cîteva rînduri ca mai apoi să văd eu ce şi cum.

Avatar de James Cameron la Imax. Buuun. Am intrat în rîndul lumii: am văzut şi eu 3D şi am văzut Avatar. Un film ecologist cu poveste clişeu, presărată cu ceva iubire dramatică cît să te prindă în mreje. Au fost 3 momente cheie care m-au prins şi care mi-au transmis emoţii, în rest nu m-a dat pe spate. Şi am senzaţia că a fost vorba despre lupta indienilor cu americanii. Aşa mi-a lăsat mie impresia datorită (sau din cauza) costumelor populaţiei albastre, nu ştiu. Apoi strigătele lor şi limba neînţeleasă, zeii, dragostea pentru natură etc. Poate aţi simţit şi voi. Şi normal, strigătul lui Neyriti (interpretată de Zoe Saldana) mi-a amintit de Xena, prinţesa războinică.

Despre senzaţia imax ce să zic? E interesantă, dar nu m-a cucerit. Filmul captivează vizual. Aici nu am ce să reproşez.

Concertul de Radu Mihăileanu. Săptămîna care urmează vreau să merg să-l mai văd o dată. Este un film superb cu de toate: poveste, coloană sonoră, dramă, comedie, emoţie. Tot! Mi-au plăcut exagerările lumii şi etichetarea naţiunilor (evreii) şi mai ales momentul dezvăluirii secretului. Distribuţia grozavă: Aleksei Guskov are un chip extrem de expresiv şi Melanie Laurent este o mare revelaţie a cinematografiei. Recunosc că am fost surprinsă s-o văd pe Maria Dinulescu în film.

Los abrazos rotos, filmul lui Pedro Almodovar. Mda, nu este printre cele mai bune pelicule ale sale, dar îşi păstrează stilul. Penelope Cruz face un rol extrem de bun şi nu încetez să mă întreb de unde atîta senzualitate într-un corp atît de firav? Ce mi-a plăcut este că nu m-a pierdut pe drum şi nu mi-a fost greu să urmăresc firul narativ, dar cred că Almodovar a făcut ăsta la un nivel superficial.

Inglourious basterds de Quentin Tarantino mi-a plăăăăcut. Am aşteptat să-l văd după ce se stinge valul pentru că nu am vrut să fiu influenţată de păreri exterioare. Tarantino şi-a permis să ia istoria şi să dea cu ea de pămînt reuşind să compună demenţial propria viziune despre război. Pitt şi-a dat în petec, dar într-adevăr Waltz a făcut toată treaba. Din nou Melanie Laurent – o femeie de-o frumuseţe captivantă, firavă, classy, childish şi totodată emanînd feminitate – a reuşit să dea o pată de culoare filmului.

The blind side al lui John Lee Hancock – e nominalizat la Oscar şi am fost curioasă s-o văd pe Sandra Bullock într-un rol mai serios. Filmul este interesant, dar povestea nu este excepţională. Nu e un film greu şi nici patetic, ba chiar te destinde şi într-adevăr Bullock a reuşit să interpreteze cu graţie şi carismă personajul său.

Şi cam atît.

Vizionare plăcută!

Felicitări lui Florin Şerban pentru premiile obţinute le Festivalul de Film de la Berlin: Ursul de Argint şi premiul Alfred Bauer pentru noi perspective în cinematografie. Abia aştept să-l văd.
Şi Adrian Sitaru a obţinut cu filmul de scurt metraj Colivia un premiu: bursa DAAD.

Ponta este noul lider PSD. Mi se pare interesant. Cred.