Tag Archives: fluturi in stomac

Engage – 12 zone cerebrale

Nu am spus-o eu, ci altii mai dastepti. Na, poftiti la ei!

 

Alchimia iubirii şi a sentimentelor intrigă oamenii de ştiinţă mai mult decât poeţii. De la Universitatea din Syracuse a venit o cercetare foarte recentă care dă un verdict definitiv pentru ”coup de foudre”: pentru a te îndrăgosti e nevoie de o cincime de secundă.

În acea străfulgerare se activează 12 zone cerebrale care lucrează în echipă pentru a elibera substanţe euforizante, dopamina, oxitocina, adrenalina, cu efecte similare celor ale cocainei. Totul pentru a produce acea stare de beatitudine care înseamnă întuneric în jurul tău şi numai o persoană luminată, palpitaţii şi incapacitate de a verbaliza.

… inima nu a avut niciodată vreo legătură cu îndrăgostirea, totul plecând de la creier. El precizează mai ales că este greşit să spui că un ”coup de foudre” este acelaşi lucru cu a te îndrăgosti. Din primul poate rezulta iubirea, dar şi nu, totul se poate termina acolo deoarece îndrăgostirea este un proces, o revoluţie realizată în doi în care se pun în mişcare o infinitate de lucruri, îţi răstoarnă viaţa”.
Sursa

… creierul trimite semnale glandei suprarenale, care secreta hormoni ca adrenalina, epinefrina si noradrenalina. Acestia ajung in sange si cauzeaza batai puternice si rapide ale inimii.

… senzatia de tremur a genunchilor este cauzata de noradrenalina, un hormon de stres care determina atentia.

… oamenii care spun ca sunt “indragostiti nebuneste” secreta dopamina, o substanta apropiata de noradrenalina. Dopamina este cea care iti concentreaza atentia, pofta, euforia, energia si motivatia, in acest caz motivatia fiind castigarea celui mai mare premiu din viata.

O alta substanta implicata este serotonina. Studiile au indicat ca o scadere a nivelului serotoninei este asociata cu gandirea obsesiva. Cortizonul are si el o legatura cu dragostea. Intr-un experiment, subiectilor li s-a aratat o fotografie cu persoana de care sunt indragostiti si li s-a spus sa rememoreze momentele petrecute impreuna sau pe care isi imagineaza ca le vor petrece. Rezultatele au aratat ca cei care la inceputul experimentului s-au declarat indragostiti au avut nivelul cortizonului ridicat aproape 30 de minute dupa ce li s-a spus sa se gandeasca la (viitorul) partener.

Exista trei componente ale iubirii: apetitul sexual, dragostea si atasamentul

Apetitul sexual te face sa cauti mai multi parteneri, dragostea te concentreaza asupra unei singure persoane, iar atasamentul iti permite sa iti tolerezi partenerul. Aceste trei componente sunt deseori conectate, insa ele pot opera si separat. Poti incepe cu una singura si treptat poti trece si la celelalte.

Spre exemplu, cand ai o aventura de o noapte, oxitocina si vasopresina eliberate in timpul orgasmului, te fac sa te simti profund atasat de cineva. Poti sa te simti indragostit dupa o singura noapte din cauza celor doi hormoni.

… dragostea nu moare. s- a gasit aceeasi activitate cerebrala la oamenii casatoriti de 20 de ani ca la cei proaspat indragostiti.

Sursa

 

HugsLOVEPeace
>.<


cînd ne îndrăgostim, ne îndrăgostim de cine trebuie?

Treaba stă cam aşa: am tot văzut seriale siropoase lately şi mă tot bate un gînd.
Cînd ne îndrăgostim, ne îndrăgostim de omul de lîngă sau de proiecţia omului în viziunea proprie?

Mă gîndeam la mine. La începutul oricărei relaţii, cînd mă îndrăgostesc o iau razna cumplit de tot. Mă pierd cu firea şi devin paranoică, hipersensibilă, dar mai ales conştientă de defectele mele pe care încerc să le ascund sau să le prezint cu umor fin. În schimb, nu mai ştiu cum să impresionez mai mult, deşi nu mă prea caracterizează această stare în viaţa de zi cu zi.

Cu timpul mi-am dat seama că nu-i numai la mine, ci aşa facem toţi. Puştiu făcea la fel. Încerca fel de fel de tertipuri să mă cucerească, ba mi-a zis că nu-i microbist, ca să aflu luni mai tîrziu că era o minciună, ba că e hiperactiv, dar de fapt e un leneş şi jumătate. Din astea să se dea în stambă să mă dea pe spate. Şi m-a dat!

La început, pentru a-mi confirma că el este bărbatul pe care l-am căutat cu ardoare găseam trăsături comune. Stupide, de genul: uite, bem cafeua amîndoi cu lapte…(noi şi alţi un miliard) sau uite punem două linguriţe de zahăr în ceai, deşi eu urăsc ceaiul (iar se aplică teoria cu miliardul). Oh, for fuck sake, sunt cretină rău!

Ce mă sperie acum este că îndrăgosteala asta nu e benefică. Bine, eu nici raţională nu pot fi, deci să sperăm că nu mi se degradează instinctele şi că de-ar fi s-o iau de la capăt cu căutarea şi îndrăgosteala să aleg bine. Nu e benefică pentru că nu vedem ce e de fapt, ci umplem nişte goluri proprii sau observăm numai ce ne interesează.

Şi uite aşa ani mai tîrziu te trezeşti că omul de lîngă tine nu mai e (hahaah!) „bărbatul de care m-am îndrăgostit”. Şi nici tu nu ştii de cine te-ai îndrăgostit, de fapt, pentru că-ţi zburda minte pe coclauri şi spuneai verzi şi uscate numai să-l prinzi în mreje.

Aşa că ce e de făcut? Se merge la risc? Se lasă marja de eroare? Se adoptă atitudinea precaută? Eu din astea nu poci. Mă arunc cu capul înainte de nu mă văd.

E valabil şi la bărbaţi. Nu excludem pe nimeni din această schemă.

De-ar exista detectoare, mai presus de sufletul înflăcărat, care să ne confirme sau infirme ca el(ea) este, ce bine-ar fi!

Închei această mică dilemă şi nu uitaţi, eu cînd vreau să mănînc îngheţată, mănînc îngheţată!