Tag Archives: guvern

din alte lumi

Mai sunt oameni în stradă?

Eu nu mă pricep la politică, însă nu cred că aceste proteste vor reuşi să rezolve situaţia. Nici de situaţie nu ştiu eu prea multe, cert e că am înţeles că vor să-l dea jos pe băsescu. Să-l dea, na, dar cine să vină? Dacă într-adevăr nu sunt bani ăia care vin de unde să-i scoată? Nu cred că îşi vor vinde maşinile şi vor pune banii la pensii.

E criză în continuare. Nu ştiu dacă v-am zis, dar eu credeam că pînă acum ne vom lăfăi în bani şi adio criză. Optimismul e în floare la Evergreen. E nasol că am impresia că se iau decizii stupide atunci cînd vine vorba de manageriat aceată ţară

Într-o zi mă gîndeam să mă apuc să învăţ chestii şi să candidez la preşedinţie, dar mai întîi să încep cu primăria bucureştiului. Şi în 86 (troleul) mă gîndeam la lucrurile elementare şi de bun simţ cu care aş începe, înainte de parcări şi alte clădiri.

Eu aş: pune multe coşuri de gunoi, colorate şi împărţite pe compartimente pentru reciclare selectivă. Jandarmi care să amendeze oamenii ignoranţi de-i ustură fundul. Cum arunci pe jos (că nu mai ai scuza că nu ai coşuri) cum amendă care merge la bugetul local pentru curăţenia oraşului.
Apoi aş accesa fonduri europene pentru a găsi soluţii de folosire acestor gunoaie reciclate: eventual nişte curent că tot plătim de…
Aş încerca să găsesc spaţiile unde se pot planta iarbă şi mulţi copaci şi aş curăţa lacurile.
Aş construi fîntîni unde să se stea vara la bălăceală.
Aş amenda oamenii care nu curăţă după animalele lor, desigur după ce asigur condiţiile necesare.
Aş construi parcări subterane şi parcări lego şi nu aş mai lăsa să se pună ştampile pe proiecte de construcţie a locuinţelor fără parcări proprii, părculeţ şi eventual terasă verde pe bloc.
Împrejurul Bucureştiului conservat. Gata cu vilele. Spaţiu verde unde să se meargă la relaxare.
Infrastructura oraşului: o să iau exemplul Parisului sau al Vienei.

Construcţia de adăposturi pentru cîinii comunitari şi pentru pisici. Unde să fie îngrijiţi foarte bine şi unde să vină oamenii să-şi adopte un animal… Nu mai ştiu. Oricum, în viziunea mea ar arăta bineeee.

VOI ce aţi face dacă aţi fi primarii oraşului vostru???

Pînă una-alta aplicaţi un vot. Să mă duc să mă relaxez şi să mă gîndesc la proiecte.


în altă ordine de gînduri

Cînd se adună 6 femei atunci discuţiile deviază de la dureri menstruale la Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război şi se încheie cu Revoluţia. Am început să ne amintim iarna anului 1989. Aveam patru ani jumate, deci nu prea pot spune că-s amintiri. Ce avem în comun: se trage şi senzaţia de incitant pe care o trăiam pentru că nu pricepeam ce se întîmplă, de fapt.

Mama era speriată că tata nu mai venea acasă. Ştiu că se uita la televizor şi îşi frîngea degetele.

Am divagat la Romînia şi evoluţia umană. La conştiinţa socială şi naţională. La conducere şi guvern şi bani şi datorii şi Europa şi Basescu şi tot aşa. Noi nu ştim politică. Şi n-o înţelegem, dar putem pricepe ce-i ăla bun simţ, ce-i aia responsabilitate. La Ungaria şi criza economica. La taxe şi impozite. La lipsuri. La grevă. La ieşitul în stradă. La proteste. Şi pînă la întrebarea dacă „ai ieşi în stradă dacă ai afla că are loc o nouă revoluţie?”

Ei bine, acum nu ies. Şi nu pentru că interesele mele nu-s lezate, ci pentru că la numai 25 de ani am obosit să mai cred că va fi bine. Într-o altă ordine de gînduri – atunci aş fi ieşit.

Am rămas cu o dorinţă. Ştiu că securiştii au fost şi vor fi proscrişii. Ştiu că au ucis cu sînge rece. Însă aş vrea să stau de vorbă cu un om sincer care a făcut parte din Securitate. Care încă mai are capul pe umeri… să văd ce metode de spălat pe creieri au folosit comuniştii, dar mai ales să înţeleg omul din spatele sistemului. Ce simţea cînd ajugea acasă după ce poate omora pe cineva sau ce a făcut cînd a văzut că Ceauşescu este ucis şi toată lumea lui se prăbuşeşte.

Şi mi-am amintit de un scurt metraj foarte interesant şi bine realizat pe care l-am văzut la Timishort: „Înainte şi după 22/12/1989” în regia lui Andrei Cohn cu Mimi Brănescu, Clara Vodă, Toma Cuzin şi Sorin Cociş care surprinde atît de bine ce a fost şi ce a rămas, încît la finalul filmului am rămas într-o transă şi într-o tristă recunoaştere a realităţii de azi.

foto: palty2.files.wordpress.com