Tag Archives: imagini

Let’s get high

De după… 

Aș vrea să vin să-ți ard vreo două peste bot, după care să te pup. Să te pup rău. Să te pup până-ți dă sângele. Și să te zgârii cu nerv. Aș vrea să nu mă întrebi nimic și să nu te întreb nimic. Wtf? Cuvintele-s de prisos. Plus că nu ai niciodată certitudinea lor. Plus că se uită. E de la fum. Aș vrea să am o armă cu care să dărâm marele zid. Și să mă cuibăresc printre ruine. Din când în când. Și să-ți șoptesc cu privirea că e ok.

Că mi-ar plăcea să nu te mai panichezi. Că n-o să te căsăpesc cu iubirea mea. Și nici n-o să fiu isterică. Și nici paranoică. Să-ți spun că-s cuminte. Că mă ridic dintre ruine și mai zâmbesc. Că vreau să-ți fie bine. Că nu am planuri ascunse. Că nu mă joc cu destine. Că aș vrea să nu mă mai tem de tine. Că nu știu de ce, dar am prins drag. Că nu vreau decât să trăiesc, dar fără fofilări stupide. Că se complică niște lucruri simple.

Aș vrea să mă bucur o bună perioadă din viață de starea asta. De ochii mijiți. De zâmbetul tâmp. De relantizarea faptelor. De mine care vin și te pup până amețești. De fotoliul ăsta creat pentru mine. De muzica în surdină pe care o resimt ca vibrație-n timpan. Oare ce o fi? A, Beirut – Nantes. Pf, mi-era dor s-o ascult. N-a rămas decât o melodie pe care am ascultat-o obsesiv cândva.

Au, suntem efemeri. Râd. Râd tare. Mă uit la ei. Mă uit la mine. Ce dracu? E atât de scurt totul… Ce vreau? Tu ce vrei? Eu vrau să rămân aici, în tripul ăsta. Și apoi să stau pe plajă. Și să treacă vara prin mine. Să-mi rămână-n amintire. Unde se duc amintirile? Când dispar? Panică. Nu-mi amintesc…

Relax.

Well I got a bad liver and a broken heart.
Yeah, I drunk me a river since you tore me apart.
And I don’t have a drinking problem, ‘cept when I can’t get a drink.

Foto

hugslovepeace
>.<


Șase-șase, cine e la poartă?

De-aș avea casă pe pământ mi-aș colora gardul cu fluturi. Și poarta ar fi verde. Cu un clopoțel. Dar n-am.

Sunt genul de om care face mare caz atunci când vine ziua lui. C-așa sunt eu de felul meu și nu mai am cum să mă schimb la 26.

Am primit vin. Oamenii mă știu. Mă simt. Și mă surprind cu mici daruri când cred ei că stash-ul e pe sfârșite. Probabil că par o alcoolică. Nu-mi pasă cum par.

Am zis că beau un pahar. Dar o să beau două. Asta pentru că mă simt mai bine și vreau să sărbătoresc. Am cinstit cu calciu și nurofen și ceaiuri și cu capul pe budă la prima oră a zilei, cu frisoane și tremurături. Acum cinstesc și cu ce-mi place! Dar fără țigări. Pentru că da, încă nu m-am (re)apucat de fumat, dar asta nu înseamnă că n-am fumat.

Am transformat jocul într-o provocare inutilă. Și m-am cam plictisit de acest du-te – vino, stai-pleacă, da – nu – poate. Mneah.

Și, 26, zici? Ceva gânduri serioase? Eu știu că ei se referă la gânduri din alea în care mă așez la casa mea și fac un credit pe 500 de ani pentru asta, îmi iau mașină-n leasing și mănânc castane câțiva ani, dar când vine plodul am di tăte.

Dar zic că da. Sigur. Urmează să fac un master. În regie de film, dar mai am. Nu știu dacă aici sau în afară. Ah, pe vară intenționez să fac școala pentru A. Și dacă m-or ajuta coatele și orele nedormite poate apuc să-mi iau și un motor ceva. Și da, aș vrea să mă mut cu chirie într-o garsonieră unde să dorm pe-o saltea cu laptopul în poală.

Zilele trecute mi-am imaginat cum ar fi să fiu amanta unui bărbat mai în vârstă. Frumos, inteligent, bogat. Și eu femeia fatală, copila nebună, viața din venele lui bătrâne. După toată splendoarea călătoriilor de lux, a apartamentelor și mașinilor a venit lovitura de grație. Eu, la 35 de ani, aproape de genericul de final îi spun printre suspine: știu că am vorbit despre asta acum 8 ani și că am promis că nu se ajunge aici, dar vreau să mă căsătoresc și să fac copii. Ceasul meu biologic ticăie. Atunci nu știam cine sunt. Eram nebună după carieră. Acum, însă.

Și nici în imaginație nu pot trăi în pielea unei curve fără emoții. Aoleo, vai și amar de mine!

Șase-șase, cine e la poartă? Nimeni. Doar vântul.

HugsLovePeace
>.<