Tag Archives: insomnii

Nu dorm, veghez…

Nu plâng, mă prefac că mi-a intrat praf în ochi și fac o semi-piruetă care să-mi schimbe direcția: oriunde departe de tine, ar putea fi titlul unei cărți. Dacă ar exista destinația La dracu-n praznic mă tentează să cumpăr un bilet numai dus. Sau dacă ar exista destinația Roșcatele mereuverzi zâmbesc fără motiv aleg varianta asta. Bate la fund flaconul de xanax aruncat într-un sertar și chiar și vinul rămas neatins de la atâta optimism.

… mă vait

Cine scrie aici nu este cine merge ziua pe stradă. E cine merge noaptea pe stradă și bântuie adrese vechi să se uite-n ferestre închise.

… cafea cu lapte rece

Aici îmi permit să mă lamentez patetic și penibil fără să roșesc de gafele mele. Și aici îmi permit să fiu agresivă sau leneșă, tâmpită sau prostuță, mincinoasă ori poate uluitor de sinceră. Aici îmi permit orice, în viața reală îmbrac o pelerină croșetată cu sârguință. Unul pe față: eșec, unul pe dos: succes. Lungă pân la glezne… neînsemnate încă.

Azi m-am înmuiat. Nu știu ce a determinat asta. Căldura? Oboseala de la a sta țeapănă spre țâfnoasă? Febra musculară de la încordare? Coaele etalate cu nonșalanță nu care cumva cineva să atenteze la zona slăbiciunii că și-o ia peste bot? Entuziasmul noii eu? Sau poate epuizarea lui? Fiorul iubirii care se naște-n apropierea mea? Încercarea de a săgeta precum Cupidon, că poate ceilalți își găsesc locul și tare m-aș bucura să-i văd așezați. Căutările astea haotice? Faptul că nu mai suport copiii? Că mă înspăimântă? Că mi-e în continuare foarte frică de bătrânețe? Că nu am ajuns la mare?

– moody mooday și woman like a man – via damien rice

… Aș vrea să te sun să te întreb. Tu ce vrei de la mine? Si orice mi-ai răspunde să-ți zic. Hai!
După care să apăs tasta roșie. Să fie liniștea aia. Și să dorm.

Visez la o zi/seară în care nu am absolut nimic de făcut. Pur și simplu.

hugslovepeace
>.<


uneori simt că nu mai pot

În ultimele două săptămîni nopţile mele-s parcă ale unui zburător care nu ştie ce caută. Nu reuşesc deloc să dorm, iar dacă pun geană pe geană visez te miri ce poveşti sau pur şi simplu mă trezesc şi mă uit la tavan. Pe care nu-l văd că de cele mai multe ori e beznă.

Azi dimineaţă pe la ora 5:00 mă uitam pe telefon la lista de mess. Că nu aveam nimic mai bun de făcut decît să dorm şi cum somnul se lasă greu…

Pe lîngă aceste element esenţial al supravieţuirii mele pe această planetă mai am senzaţia că timpul se scurge inutil şi că nu fac nimic, dar nimic! Îmi făcusem o mie de planuri despre cum o să-mi petrec vacanţa de student-şomer şi sunt mai mult în dorul lelii.

Mai văd cîte un film, mai arunc un ochi peste o carte, mai nişte mantre şi aia e! Nu mă pot gîndi la scenarii sau filme. Nu mă pot conecta la vibe-ul creativ. Nici să desenez nu-mi mai arde. Şi cînd mă uit la ceas e deja seară, iar eu pierd vremea lamentîndu-mă sau visînd iubiri pe pereţi. Ceea ce e distructiv al naibii.

Aşa că mă apuc de viaţă. Habar nu am unde am lăsat-o că am tot deşirat şi acum e încîlcită şi stau prost la capitolul răbdare şi concetrare.

Da, totul ţine de mine! Adică numai eu îmi pot croi după bunul plac cum să trăiesc.

Dar nu aţi observat că, uneori, ceva mai presus de voi, parcă prinde putere şi reuşeşte să vă ghideze paşii? O fi de la pms?

>.<


little stuart

mă uit la filmul ăsta cu şoricei şi pisici vorbitoare.

e drăguţ. e moralist. e curat. e cu un copil mic şi simpatic.

e nebunie curată!!! Hugh Laurie, doctor House, joacă rolul tatălui unui şoricel alb. şi nu pot să corelez cele două imagini. una se respinge pe cealaltă. e clar, House wins!

e ca Leonardo di Caprio care n-a scăpat de fantoma titanicului.

e ciudat cum asemuieşti un actor cu un personaj atît de tare, că orice alt rol ţi se pare ilar. ăsta chiar este grozav şi în antiteză cu ceea ce House este în serial.

la recomandarea Piticului am văzut City Island. O să scriu şi despre asta cînd o să mă adun.

momentan încerc să-mi revin. coşmaruri şi insomnii.

foto: opiniones.terra.es

site-ul arată minunat!!! abia aştept să-l arăt.