Tag Archives: intrebari despre viata

sunt don’şoara Nimeni

Am văzut Mr Nobody şi m-au plesnit din nou întrebările.

Unde mi se duc anii? Eu exist sau sunt proiecţia unei bătrânici cu 50 de pisici ce se vrea tânără, rebelă şi labilă? Cum e timpul şi unde se duce tot? De ce nu mai pot să mă fac bebeluş la loc, de ce singura cale este într-un singur sens?

Dacă aş şti ce-mi rezervă viitorul aş alege mai uşor? De ce sunt nefericită acum cu suma tuturor alegerilor mele? Dacă plouă acum este pentru că eu sunt plină de ploi şi vijelii ori e pura coincidenţă a naturii de a fi în tandem cu moartea şi mânia mea?

O să reuşesc? O să mor într-o condiţie mizeră? O să mă accept vreodată sau o s-o ţin într-o dulce visare până moare orice urmă de ovul şi de viaţă şi se duce dracului perpetuarea speciei mele proprii şi desigur pic în depresie la 35 de ani că n-am făcut nimic.

Mai e timp. Aşa mi se zice în cască. Timpul cui? UNDE S-AU DUS ANII mei? Cine-i contabilizează şi unde sunt? Vreau arhiva lor pentru că vreau să ştiu cum eram acum 10 ani, dacă plângeam la fel de des şi dacă mă măcinau aceleaşi mizerii care mâine îmi vor părea inutile.

Bătrâneţea este oribilă. Cred că este modul prin care Divinitatea-şi ia revanşa la acest joc de şah. Singura mişcare este să nu facă nicio mişcare, doar să ne urmărească cum murim încet şi sigur. Cum devenim scârboşi, urât mirositori, bolnavi, cu pielea lăsată, cu gura goală, cu păr lipsă.

Nu e corect! Eu pierd din start!

Mai multe despre film pe Şuete