Tag Archives: johhny depp

the man who cried

Văzui „The man who cried” cu fantasticul Johnny Depp care a reuşit să mă cucerească, deşi a avut un rol slab într-un film la fel de slab. Sally Potter, regizoarea filmului, a ales o poveste cu un potenţial enorm, dar pe care nu a reuşit s-o exploateze la maximum aşa că a ieşit o suită de cadre (frumoase din punct de vedere al imaginii) sacadate şi lipsite de fluiditate.

Mi-a părut rău, recunosc! Mai ales că în film a cîntat Taraful Haiducilor şi momentele muzicale au reuşit să mă emoţioneze pînă la lacrimi. Dar doar atît, în rest m-au lăsat rece toate tentativele de dramă şi povestea eşuată. Nici măcar fetiţa de la început n-a reuşit să-mi stoarcă o lacrimă şi nici Cesar (Johnny) care plînge pentru 3 secunde la un moment dat. Şi de unde titlul? Nu s-a plusat pe moment. Ciudat.

Păcat de distribuţie. Cate Blanchett mi-a plăcut mult! A construit un personaj valoros, dar nu a avut-o ca sprijin pe Christina Ricci care n-a reuşit să transmită. Ooof şi doar o atingea Johnny care a lucrat la nivel de mistic şi mister, dar dacă nu a reuşit să fie parte integrantă aşa că s-a pierdut în eter.

Despre ce e vorba: o tînără evreică fuge din satul său rusesc şi decide să-şi caute tatăl plecat în America. În drumul ei se opreşte în Paris unde se îndrăgosteştede un ţigan romîn (?), dar este nevoită să fugă în America atunci cînd naziştii invadează oraşul. În Paris duce o existenţă „artistică” şi se împrieteneşte cu o dansatoare în căutare de celebritate şi bărbat cu bani.

Eu zic să-l vedeţi pentru că este o experienţă. Pare un film care să atîrne greu la final, dar pe mine n-a reuşit să mă convingă. Poate sunt eu prea mofturoasă.

Foto: http://www.currentfilm.com

P.S. îmi plăcea şi mie o mondenă din asta şi a plecat din tv. unde e marina dina??? sau dima… că nici acum nu ştiu. trist. trist. trist.

P.S. cu steluţă am decis să fac schimb de linkuri. dar o să fiu selectivă. şi cei cu care schimb o să fie trecuţi la o categorie specială numită schimb pe schimb. aştept amatori.

ei gata. pe-o vreme ca asta trebuie să ies neapărat la bere.


Johnny Depp and friends

Johnny Depp a învăţat ţigăneşte de la membrii Tarafului Haiducilor. Foarte tare, nu-i aşa?

The man who cried este filmul unde-i puteţi vedea împreună. Eu mă uit la el în seara asta.

Violonistul este actorul din Concertul al lui Radu Mihăileanu.


filme

Voiam să scriu despre viaţă, dar m-am decis să scriu despre ea în alte forme şi anume filme:

The Hurt Locker – Oh, Kathryn I really love you! În primul rînd pentru că l-a bătut pe fostul soţ la premiile BAFTA, apoi pentru că avut curajul (să nu zic coaiele) să ţintească sus şi să aleagă să pătrundă într-o lume a bărbaţilor cu un film ce are una din teme războiul.

Filmul este subtil şi fin. Ah, o femeie atît de tare Kathryn Bigelow! Nu apar cadavre dezgustătoare şi nici bombe care să te izbească direct în retină. Nu, ea le face ca o doamnă, cu atenţia pe detalii şi pe efectul războiul asupra sufletului unui om.

Îţi poţi imagina că această oroare numită război, acest mod ipocrit de acceptare a morţii poate fi drog pentru unii. Atît de puternic încît unii oameni trăiesc adrenalina războiului cu o pasiune uimitoare.

Povestea poate părea un clişeu. Un sergent care face parte din echipa de genişti (ei dezamorsează bombele puse de isurgenţi atît în oraş cît şi pe oameni) şochează prin atitudinea miserupistă în faţa morţii.

Omul e rău, e cool! E ceea ce un om normal nu ar fi capabil să facă. Sub mii se învelişuri se ascund poveşti. Asta e frumos. Nu e un film despre război, despre cine învinge şi cine pierde, despre sînge în exces, ci un film despre un război interior pe care fiecare om îl poartă.

Foto: movieoverdose.wordpress.com

The Imaginarium of Doctor Parnassius nu m-a prins! Îmi pare rău, ştiu că-s nume mari în joc (Heath Ledger, Johnny Depp, Colin Farrell, Jude LAw), dar Terry Gilliam nu m-a convins. Poate pentru că segmentele fantasy mă depeăşesc.

Din punct de vedere vizual e captivant. Culoare, lumină. Mmm, însă povestea, deşi avea potenţial nu mi-a transmis mare lucru. Spre disperarea lui Puştiu căruia i-a plăcut mult.

Un teatru ambulant se plimbă pe străzile Londrei. El este magic şi poate oferi momente neaşteptare reuşind să trimită oamenii într-o lume imaginară cu ajutorul Doctorului Parnassus. Însă doctoraşul a cam făcut nişte greşeli în trecut şi s-a înhăitat cu diavolul (simpatic, de altfel) şi acum trebuie să scape din ghearele acestuia.

Johnny Depp este extraordinar, ca de fiecare dată. Nu ştiu cum reuşeşte omul ăsta să intre aşa bine în rol şi să-i dea totuşi o formă proprie lui, dar nerepetată în timp. Heath Ledger rămîne o enigmă şi un regret. Collin e un dur like always, iar Jude, oh, Jude, nu mă mai fascinează acest bărbat.

Foto: http://www.reviewstl.com