Tag Archives: jurnal in serial

Pauză

Sunt fericită că plec.

Mă întorc pe 3 august.

Pe 4 mergem la Gaia unde Les Elephants Bizarres își lansează noul videoclip.

După 8 ne vedem la Anonimul, pe plajă la Sfântu Gheorghe, unde o să stăm la cort – o nouă experiență.

Încă lucrez la noua casă evergreenească, deci mai durează. Sper să reușesc s-o termin cât mai curând, că mi-e dragă tare.

Mă întorc și ieșim la cafelele/berile promise. Mă întorc și mă apuc de muncă. Mă întorc și sper să fiu dezintoxicată.

Să ne auzim/citim cu bine! Vă trimit mulți fluturi mov și verzi care să se așeze pe frunțile voastre…

 

HugsLovePeace
>.<


De după nefiltrate

E clar, nefiltrata e mai bună.  Oktoberfest are muzică bună și barman drăguț. Drăguță e și iubita care stă în fața barului și-i trimite bezele. Drăguță și eu care m-am zgâit la el până nu mi s-a mai părut așa interesant.

El Comandante sucks. Bagă muzică prea veche, parcă să ne lezeze cultura și mișcările trupești. Fetele au decolteuri aaadânci și tocuri. Băieții dansează pe la spatele fetelor și se lasă în jos odată cu ele. Și se sărută. Și nu e nimeni beat. Bla blah. Și e 10 lei intrarea fără să-ți dea un cico. L-am rugat pe dj de două ori să bage prodigy. N-a dus mai mult de stop the rock. Unkle nici atât. În fine, pace tuturor.

Dacă ați văzut o roșcată care întreba de marijuana să știți că nu era pentru mine.  

Am fost flatată aseară când mi s-au propus tot felul de chestii cam porn despre care nu pot să scriu aici pentru că mă citesc și oameni decenți și nu vreau să le stric o sâmbătă mișto. În fine, mă iubește femeile și-mi place asta. Mai ales că am mai zis, mi-e mai ușor să agăț femei decât bărbați.

Aseară cu noi, trei gagici cu chef de viață și discuții porn, a stat și un tip. I-a plăcut atât de mult încât a întârziat la o întâlnire. O tot aburea pe tipă că nu știu pe unde e prins.
Era prins în mirajul a trei femei care vorbeau despre … cu o dezinvoltură nemaipomenită, dar care sunt femei cuminți, gingașe, calde, fidele și care ar găti cina bărbatului iubit apoi ar face dragoste cu el pe un covor de petale de trandafiri (cumpărați de ea din salariul propriu) si apoi i-ar da o bere, i-ar muta canalul pe sport.ro să vadă cururi și țâțe și i-ar masa picioarele.

We talk sex too much.

Mă dor oasele, mușchii, picioarele, spatele, coapsele, fesele. Toate. Ieri am dat verificare la sport. Și n-a fost teză scrisă.

Am lungit-o eu ce am lungit-o, dar am de scris niște teme.
So, tai tai, pah pah.

Cam asta e starea mea:

HugsLovePeace
>.<


De după o zi bună

Mna, proiectai o bucată din film, adică dublele alese. La mine totul are sens că doar filmul e în capul meu. Și feedbackul nu a fost tocmai grozav, motiv pentru care m-am bosumflat trei sferturi din zi. Acum mi-am revenit, numai că m-a luat așa starea aia ciudată… și caut soluții (ele există), dar sunt prea obosită să mai scormonesc în mine.

L-am văzut pe Socrate!!! E gras și frumos, dragul de el. Ne-am jucat și jumulit și cred că m-a recunoscut. Mi-a și răspuns cu mieunatul lui celebru. Tare mi-era dor de el! Recunosc că am lăcrimat pe ascuns…

E ciudat cum între doi oameni care se presupune că se cunosc cel mai bine rămân doar momente de tăcere presărate cu ceva stânjeneală, dar noi să fim sănătoși cum spune o vorbă din bătrâni.

La orizont se arată soarele. Îl văd aproape. Mi-e drag de el și îl aștept.

M-am resemnat în privința unora, încerc să mă mențin pe linia asta de plutire ca să nu ajung într-un punct mai critic de atât. Acum mă privesc în oglindă și-mi trag câte una în freză spunând un Doooooamne prelung, Gizăs Cristos, bine că mi-a dispărut vălul de pe ochi. După care trag linie și merg mai departe, dar lecția e învățată, catastiful la zi.

Avanti!!!

Mai am și miercuri școală, după care respiro.

Eh, cam asta-i viața. Am nevoie de îmbrățișare. Lungă și caldă. Doar atât.

HugsLovePeace
>.<


Măr și scorțișoară

Muzica mi-e companion.

 

O zi de liniște cum de multă vreme n-am mai trăit. Filme și muzică, ceaiuri și cafea, tolăneală în canapea și pace. Planuri de Sărbători și setea de a scrie toate ideile. To do list plăcut, făcut cu drag.

Pitic, să știi că mi-e bine. Pe cuvânt! Chiar dacă postez însemnări care par triste sau muzici pe wall de tăiat vene, mie mi-e cald chiar dacă afară e ger. Îmi place muzica de stare, e în tandem cu cine sunt eu zilele astea.

S-a terminat agitația și s-au terminat și zborurile împotriva curentului. Acum sunt pe val și suntem unul, adică nu mă mai zbat fără noimă. Azi, pe drum spre casă, m-am lăsat mângâiată de razele de soare. M-a umplut!

E tăcere… după toată perioada de urlete și coșmaruri acum e liniște. Doamne, este atât de bine…

Îmi aștept cu emoție cele două cadouri de Crăciun: chitara și ceasul. Și mă simt ca un copil mic care primește bombonele pentru că a fost cuminte. Ca atunci când găseam ciocolată în ghetuțe pentru că mie mi-era teamă de Moș Nicolae și de nuiaua lui.

Azi în scara blocului stăteau două fetițe de vreo 12 ani, cu atitudine de domnișoare. Ascultau Rihanna și Macarena la telefonul mobil, din ăla cu touch screen. Și se amuzau. La lift mi-am amintit de toate macarenele dansate la chefuri, ce vremuri…

Sâmbătă este Crăciunul.
În seara asta, fumând o țigară și stând la taclale cu Sorelina, am realizat cât de aproape e finalul lunii decembrie. Pare-mi-se că suntem în aceeași oală a confuziei și ne întrebăm laolaltă cândatrecut? E clar, 2010 nu se compară cu 1990 la capitolul viteză. Și noi, ne antrenăm viscerele pentru un nou an, mai grăbit probabil și mai plin.

Mâine-l văd pe So, marți party la cămin, miercuri shopping, joi party aniversar, vineri prăjituri și sâmbătă… sărmăluțe, brăduț și colinde cât cuprinde!

HugsLovePeace
>.<

 


Am uitat titlu’…

Bă și era așa tare! În drum spre casă l-am așezat și iată-mă în fața paginii albe.
Parcă era ceva cu bătături în… tălpi…nu…ah, suflet, unde dracu să fie altundeva, că doar e blogul meu.

Am o nedumerire. Și am nevoie să mă ajutați. Nu-s ironică, doar că nu găsesc răspunsul. Întrebarea e una mai veche, am uitat de ea de-a lungul vremii. Acum a revenit și mă obsedează.

Cum fac distincția între rațiune și sentimente?
Pare-mi-se că eu le confund, almineri nu mai înțeleg nimic…

Cum vă dați voi seama când vă îndrăgostiți cu inima? Sau când vă îndrăgostiți cu mintea?

Boy you’re killing me
with your funny smile
my heart is beating loud as hell
I’m diving in your eyes

Și, dragul meu, să știi că mă bucur pentru tine. Sincer… Dacă ți-e ție bine, mi-e și mie bine., dacă ești tu fericit, sunt și eu fericită. Cam așa stau lucrurile în viață. Știi, se spune că atunci când începi o relație de iubire, pierzi legătura cu doi prieteni. Dar pot trăi (și) cu asta. Te aștept înapoi… cu răbdare și tutun.

Un tinerel de vreo 19 ani: îmi place părul tău
Eu: mulțumesc, și mie
El: al meu?
Eu: nu, al meu!

Don’t you turn your back on me
take a look at where you wanna be
Don’t be scared of what you see
the only thing that’s killing you is me

Oamenii se pozează cu luminițele de pe Magheru. Și nu-s străini, sunt de-ai noștri. Sunt drăguțe, ce să zic? Cam prea multe culori, dar decât deloc?

Am bătut bulevardul la picior și am fost tristă. Nutresc după nici eu nu știu prea bine ce, dar nutresc după ceva. Apoi mi-am revenit singurică și am zâmbit cu ochii zgâiți la becurile care picurau lumină.

Oamenii mint. Mint frumos, că ăsta e motivul. Adevărul poate fi prea dur, uneori. Iar eu plec capul și zâmbesc în sinea mea. Oamenii promit, promit lucruri mărețe aproape de neatins, doar de asta le promit. Iar eu încerc să opresc șoptitul acela, cu teama că se vor răsfrânge iar în mine. Oamenii părăsesc alți oameni. Ei pe mine, eu pe ei și tot așa…

Și ce tot dramatizăm atât? Până la urmă, murim singuri…

 

HugsLovePeace
>.<


Notă, vă rog

Până pe 28 noiembrie mai puteți nota filmul Și tu promiți, aici.

În decembrie vă invit la Festivalul de Film Cinemaiubit în cadrul căruia se va proiecta și filmul meu de anul trecut, Prima zi de plajă. Nu știu mai multe informații, când le am promit să dau de veste. O să am niște emoții…

S-a developat pelicula și urmează s-o transpunem pe un pozitiv. Abia aștept să pun degetele pe ea și să văd ce a ieșit. S-o punem în masă (pe peliculă, la ce vă gândiți?) și să trăim emoția aia incomparabilă.

Mă gândeam că e mare păcat că-s doar trei ani de regie de film. Se duc prea repede, abia reușesc să mă agăț de ei. Mai am aproape doi și când mă gândesc la asta, devin nostalgică în avans. E o studenție frumoasă!

Îmi place viața la cămin. Tare m-aș muta și eu acolo, dar singură. Bine, cu Socrate, ăsta ar fi unul din motivele pentru care aș face asta. Se întâmplă lucruri faine și oamenii socializează la cafele târzii, poveștile-s mai aproape, iubirile mai palpabile.

Am câteva idei pe care vreau să le dezvolt (filmez) în vacanța de iarnă. Mă simt în plin moment creativ. Am un elan de pot să urc până la Vârful Omu pe vârfuri și să fac și piruete la final.

Bună seara Focșani! (inside joke, sorry)

Și peste toate astea am găsit și o muzică demențială cu care mă tratez de-o vreme încoace, cum e asta de exemplu:

Voi? Îndată ce mă eliberez vă fac câte o vizită. Să aveți cafeaua pregătită, da?

HugsLovePeace
>.<