Tag Archives: libertate

Praf pe tălpi

Tălpile evergreenoase au chef de plimbări. Se citește pe mutra mea că nu mai am răbdare! Că vara-mi bate la ușă. Că-mi surâd invitațiile la mare, chiar și cele la cort. Că nopțile la bere se lungesc. Că se schimbă vinul roșu cu cel alb. Că mă încăpățânez să mă zgribulesc pe la terase. Că râd cu poftă. Că vine luna mai. Că nu-mi amintesc să mă fi îndrăgostit primăvara. Că-mi mușc buza de jos și casc ochii-n jur. Că e tentantă lumea, dar mie-mi place s-o privesc de pe margine.

Se simte-n plimbările nocturne. În tălpile care mă tot întreabă când plecăm, când plecăm? În dorul de a face bagaje, eu care urăsc să împachetez-despachetez, în dorul de-a uita pur și simplu. Plecările-s în sânge. Le moștenesc genetic de la tata. Lui îi plăceau, tare de tot! Mie, și mai tare!

Deci dragilor. Vine vara. Sunt din ce în ce mai prinsă-n mrejele ei. Și-s din ce în ce mai îndrăgostită de sentimentul libertății care-mi pișcă limba. Și în același timp nu caut nimic. Nu mă mai interesează nimic. Nici așezare, nici deplasare, nici omul pernă, nici bărbatul care-și vopsește ușa-n roșu, nici cei care mi-au trecut prin palma stângă și mi-au sărutat când umărul, când obrazul, nici cei care mi-au promis să-mi fie. Și-s chiar surprinsă de mine însămi.

Ana ar spune: iată semnele maturizării, după care, cu cinismu-i caracteristic tot ea mi-ar zice: oricum ai să suferi. Eu inimă Ana.

Și cel mai frumos sentiment dintre toate este că nu regret nimic. Eu pe mine nu mă regret. Eu mi-s bine cu mine: cu ce am rămas, cu ce-am pierdut, cu ce-am lăsat pe la colțuri, pe la alții, cu ce-am uitat, cu ce-am șters, cu ce-am trăit.

Și nu mă laud, nu mă mint, ci-s cât se poate de calmă și relaxată când scriu asta… pentru că, am mai spus, vine vara și-s cumva în momentul în care coconul crapă.

HugsLovePeace
>.<


Din rai

Știi cum e să șezi în baldachin cu o pătură pe tine și la ureche să-ți cânte live o vioară?
Cu vin roșu în cană și foc de tabără?
Împrejur să nu fie decât spațiu?
Cu oameni mari rămași doar oameni?
Cu sărbătorita care m-a îmbrățișat de parcă ne știam de-o viață?

Am privit la casa cehoviană și mi-am repetat că ăsta este visul vieții mele, că e minunat. Sunt într-un film de Mihalkov… Cerul era perfect, semiluna trona în văzduh, vinul roșu nici dulce și nici sec, muzica, oamenii, starea, atmosfera, lumânările, prispa, florile, foișorul, lemnul trosnind… boem.

Am trăit cea mai frumoasă noapte din ultima perioadă și hălăduind în beznă printr-o livadă a nimănui am realizat că eu, rocs evergreen andrei sunt fericită! Pentru simplul fapt că destinul m-a adus acolo, cu mâinile bocnă și rochița fluturând în vânt, eu sunt fericită și nimic nu-mi umbrește această stare.

Sunt fata cu frapiera și strâng bani pentru lăutari…

Roșcata cu ochelari strâââânge baniiiii…

Iar eu râd minunându-mă de simplitatea cu care putem trăi niște sentimente.

 

HugsLovePeace
>.<

 


de la Evergreen

De inimă albastră. Sau mov. Fiecare cu gusturile lui.

Eu tot timpul tânjesc. Dacă sunt aici tânjesc să fiu acolo, dacă beau bere tânjesc după vin, dacă am o relaţie serioasă vreau amanţi, dacă am amanţi… nu ştiu încă cum stă treaba asta.  Adică da, în traducere liberă sunt veşnic nemulţumită. Diferenţa între mine acum o mie de ani când făceam crize de nevoi acute şi mine acum în prezent este că această tânjeală este una… platonică, să-i zicem.  Adică nu mai fac sex cu creierii nimănui, ci doar cu ai mei. Concluzionând acest periplu al minţii bolnave: nu o să ştiu niciodată ce vreau de la viaţă.

Am schimbat 3 facultăţi. Slavă Cerului una am încheiat-o şi am şi profesat în domeniu. Dar nu, nu mă opresc şi o iau de la capăt căutând habar nu am ce în creaţia filmică. Parcă-s un fel de Bucurenci, dar cu sâni. Şi acum o să daţi cu pietre că mă compar eu cu el. Uatever. Nu-mi pasă.

Unde rămăsesem? … creaţia filmică. Uneori râd singură cu gândul că la 30 de ani mă apuc de medicină din spiritul ăsta justiţiar, din nevoia de a salva şi a fi un fel de Dumnezeu mai mic şi mai limitat în puteri. N-o s-o fac. Am decis să mă car din ţară o vreme. Caut burse de studiu şi în anul III visez să-mi iau zborul. Cu ambiţia de acum, care tinde spre marele zero, nu ajung nici până în Dristor, dar omul este liber să spere şi să viseze.

Şi ajung de la ce am pornit (în capul meu) şi anume: libertate. Dacă acum o vreme băgam mâna în foc că ştiu ce-i aia, azi mă trezesc prinsă în lanţuri, constrângeri, compromisuri sociale, convenţii şi normal… moralitate prea multă într-un trup prea pasional.

Dualitatea asta între rebeliune şi conservatorism mă dă gata. Pe bune. Aş vrea să-mi găsesc calea: desfrâu sau (care dracu e antonimul la desfrâu?) sobrietate? Aţi observat că sobru seamănă cu sober din engleză. Aşa o mică constatare absurdă a la Evergreen cea incapabilă să poarte o conversaţie sau monolog până la capăt cu un sens.

Am chef sa ma pup.

>,<


vin sărbătorile

şi ştiţi la ce mă gîndesc eu? va-can-ţă!


O lume perfectă

Mi-aş dori să dispară betoanele şi printr-un miracol să ne trezim cu toţii într-o altă lume, una perfectă. O junglă în loc de marile metropole.

Verdeaţă, rîuri albastre, libertate, aer, spaţiu. Fătă criză economică, fără ierarhii, fără convenţii sociale. Să trăim după bunul plac într-un eden contemporan. Să ne vînăm mîncarea, să ne bucurăm de oceane măreţe şi păduri nemărginite. Să nu avem sămînţa răului în noi. Nu aş simţi lipsa tehnologiei. Nu aş simţi nicio lipsă. Atunci aş simţi că trăiesc în fiecare clipă.

Să ascultăm viaţa. Natura. Să ne bucurăm de frumuseţea simplităţii şi să renunţăm la nevoile urbane.

Visez la o lume perfectă unde suntem cu toţii egali, unde împărţim cu sinceritate tot ce avem, unde nu există ura, ranchiuna, dispreţul, unde nu contează culoarea, vîrsta, sexul, religia, vorba. Visez la o lume unde să pot iubi simplu fără a trăi cu spaime şi temeri, cu ziua de mîine agăţată deja în seara de azi.

Unde să nu fie nevoie să vorbeşti, să porţi nu ştiu ce haine, să ştii nu ştiu ce bar. Visez să-mi cresc copiii într-un mediu curat, cald, protejat, în siguranţă, sănătos. Visez să dorm seara într-un hamac improvizat sub cerul liber.

Mda… doar visez.

imagine: g1b2i3.files.wordpress.com