Tag Archives: mare

O fost fain la mare, mai vreau!

M-am dat cu motorul Corbu-Vamă și-a fost pe măsura așteptărilor. Dacă nu rămâneam fără job, mă apucam de școala de șoferi pentru A. Eh, mai e timp, doar n-o să-mi pice un ghiveci în cap și-o să mor mâine, nu?

Am mers în Dalboka, aproape de Cap Caliacra, la o fermă de scoici. Mda, sună într-un fel, dar am mâncat midii în diverse forme și combinații. Unele mi-au plăcut, altele nu… mai ales midiile cu mere și cu frișcă.

Deși a plouat, m-am bronzat în orele în care soarele a stat pe cer. Din păcate n-am putut sta la nudiști.

4 zile am stat fără ochelarii de vedere și totul a fost semi lucid. Am băut mult și bine, dar n-am picat în agonia mahmurelii. Ba, cu niște mici condimente, am fost pe val. Nu am văzut niciun bărbat interesant, dar se explică. Am rămas și fără telefon mobil, ceea ce m-a ușurat de multe responsabilități, dar le-a pus pe umerii Sorelinei.

Concluzionând, o fost bine, n-aș mai fi venit, aș vrea să mă duc înapoi. Să stau pe nisip. Să beau bere. Să ascult Adele la Stuf. Să mă usture tălpile de la scoici. Să am marea-n păr. Să mă încingă soarele. Să dansez la Corsaru. Să mă tăvălesc în nisip la Stuf. Să mănânc șnițelul cu fulgi de la Mitocanu.

Din astea.

Acum o ard chill. Cu seriale. Și tolănit aiurea în pat. Ar trebui să scriu scenarii. Să trimit CV-uri. Să dau telefoane. M-am apucat din nou de Friends. Termin sez 6 din How I Met Your Mother, care e slab, dar suficient cât să mă distragă. Și poate și la Fringe. Și poate o să am răbdare să mă uit și la filme din alea pentru oameni culți în cap. Mda, a trebui să și citesc. Cărți pentru regizori dăștepți. Dar m-a luat sictirul. Și de cărți și de regizorii dăștepți și de filmele de artă.

Vreau să pierd vremea la terase. Să nu mă gândesc la job sau școală. La ce-mi lipsește. La ce-mi doresc. Aș vrea să trăiesc (măcar o vreme) printr-o inerție. Pur și simplu.

Să nu-mi pese dacă mă potrivesc peisajului sau dacă m-aș descurca într-o relație, dacă 26 e prea mult, dacă-mi plac copiii, dacă anul III e finalul, dacă o să lucrez toată viața ca sclav pe plantație, dacă fac master aici sau acolo, dacă faptul că nu te pup pe gură înseamnă că nu te vreau, dacă deja m-am plictisit, dacă suntem overrated, dacă o să fie bine, dacă n-o să fie bine, dacă pur și simplu vine valul și ia calul.

Pe la voi cum e?

hugslovepeace
>.<


I am a princess looking for a frog

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea… mda.
Ori n-am spus-o, dar ce mai contează?

Back to old habbits…

Mai e puțin-puțin de tot și încalec pe-o șa direct spre mare. Sau cum s-o mai fi chemând locul ăla unde e nisip, apă mișcătoare de du-te-vino, pescăruși nebuni și trupuri aproape goale și fierbinți.

Even if they die hard…

Și-am să stau tolănită pe nisip. Și-am să mângâi valurile. Și-am să dansez pe mese. Și-am să-mi bronzez pielea. Și-are să fie bine. Un bine ciudat cu care sunt deja prietenă. Sau pe care-l sper cu toată ființa mea.

Muzică.

 

Azi am avut două ore libere. Și n-am știu ce să fac cu ele. Le-am consumat inutil cu gânduri aberante. Aș vrea să am un buton de stop. Unul de restart. Unul de delete memory. Unul de forgive. Unul de just fuck. Unul de love. Unul de sleep. Și tot așa. Aș vrea să fiu un roboțel roșcat.

hugslovepeace
>.<


cred că pentru prima oară

Mă îndoiesc că marea asta mă va vindeca de spasme. Şi cred că pentru prima dată mi-e ciudă că plec, deşi mi-e şi dor. Habar nu am care e starea de fapt, doar că azi ca şi ieri şi ca multe alte zile din viaţa asta m-a lovit în plex. Şi eu i-am zâmbit ca tuta.

O să fie bine pe plajă. Nu-i aşa? O să mă ţină cineva de-o mână. Măcar de una.


dacă ţi-e dor

Strigă-mă! Ah, viaţa e dulce şi amară şi parcă fiecare senzaţie te instigă şi mai tare.

În fiecare zi am un moment cînd mă întind pe nisipul fierbinte. Îl simt în fiecare por dilatat de soare şi zgribulit de apă. Am părul lung şi cade alene pe umerii pîrliţi. Aluniţele sunt din ce în ce mai evidente. Le numeri în gînd cu coada ochiului, apoi le săruţi cu dragoste. De fapt, sunt pistrui de-o vară, mîndria mea!

Îţi caut mîna. Orbecăi şi zîmbesc. De fapt, mă prefac c-o caut de dragul jocului. Ea mă atrage ca un magnet.

În fiecare zi zîmbesc fără motiv. Aparent fără motiv. Şi emoţiile care-mi umplu pieptul mă fac să-mi amintesc frînturi de alte şi alte zîmbete. Mă bucur că am reuşit să păstrez numai amintirile frumoase, altfel aş fi urît oamenii şi aş fi fost acră şi nedemnă de iubire. Şi ce dacă nu m-ai putut iubi aşa cum mi-am dorit? Şi ce dacă ai zis pas cînd eu deja plonjam?

Mă apropii de tine pînă îţi simt căldura corpului încins. Îţi ştiu mirosul care mi-a învăluit de atîtea ori nările.

Nu am iertat niciodată înfrîngerile cauzate de oameni. Nu aş putea. M-au rupt în prea multe bucăţi. Dar le-am acceptat şi asumat. Cred că de fapt despre asta e vorba. Şi azi pot vorbi fără noduri în gît despre ce ai însemnat cîndva pentru mine. Despre momentele în care credeam că mă sufoc dacă nu-mi atingi măcar o clipă chipul.

Îmi săruţi clavicula. Pentru că  ştii prea bine că este ceea ce-mi place cel mai mult la mine. Apoi umărul. Apoi mă priveşti, tu siluetă divină. Haloul conturat de soare te transforma în zburător, dar noi doi ştim că existăm aici, acum, în nisipul fierbinte.


solstiţiu de vară

şi-o bere finală…

am terminat primul an de facultate.  aş putea spune că l-am terminat cu brio. am luat 9 la regie. o sa pun şi pe youtube filmul (să văd dacă-s de acord actorii), dar mai durează pînă mă urnesc. am intrat într-o stare ciudată. şi o să-mi fie dor de şcoală…

acum caut job part time, full, project. ce-o fi. televiziune, presă online, case producţii, pub, film. redactor, asistent regie, producător… ştiu că există posibilitatea să nu găsesc, dar nu caut să mă desumflu prea repede. aşa că vă rog, dacă auziţi ceva… să-mi daţi de veste.

 sunt foarte obosită. şi obosită emoţional.

vot, poate plec

>.<


nesomn şi dor de ducă

foto by Alexandra Carastoian E clar! Asta nu-i vreme de stat la examene cîte şase ore, asta e vreme de stat pe plajă. Vara ar trebui să plece toată lumea urbelui şi să se relaxeze departe. Companiile ar trebui să aibă mai multe sedii în funcţie de preferinţe şi sezon. Fabricile să se închidă, muncitorii să-şi ia familionul şi fuga-fuga la Năvodari.

N-am dormit. Afurisita de canicula a pătruns printre draperii şi m-a gîdilat pînă la epuizare. La trei dimineaţa priveam în beznă. Parcă desluşeam efectul de fata morgana. Era doar morgana, fata probabil că visa prinţi şi prinţese.

Nu-mi găsesc resurse să mă urnesc. Planurile mele de ieşit se realizează după apus cu pus în practică după orele 22:00. Berea nu intră altfel. Sunt entuziastă, deşi mă topesc cu fiecare clipă scursă.

Am vîndut haine din dulap şi sper să reuşesc să-l golesc.

Am strîns peste 180 de voturi şi asta e bine. După estimările mele pînă pe 25 aş putea ajunge la o mie. Ceea ce ar fi grozav, nu-i aşa? Click aici!

Aproape că se termină sesiunea şi urmează perioada de căutări şi vînători de joburi, dar şi perioada în care FINALLY lansez şi eu site-ul ăla. Abia aştept! E copilaşul meu mic şi sper să-l cresc cu ajutorul vostru.

Am să mă opresc aici. Probabil mă arunc sub duş pentru a treia oară azi. Şi apoi aştept cuminte să mă usuc natural. Apoi mănînc cu poftă un kilogram de cireşe.


o vară splendidă!

te zgribuleşti de emoţie şi nu de frig. trompeta-ţi gîdilă toate simţurile. vîntul adie cît să-ţi amintească existenţa. lumînările pîlpîie graţioase-n ornamente desenate cu fluturi.

e marea. sunetul ei şi ella fitzgerald te ademenesc spre o vară ca-n poveşti.

să trăim vara asta! cu totul! cu toţi porii şi cu toate zîmbele ce le ascundem a tristeţe în alte anotimpuri

cu drag,


bye bye gossip girl& grey

E clar! Scenariştii serialelor sunt mici genii. Reuşesc să te lase în suspans cu finalurile astea de sezon. De te apucă nervii pînă în septembrie. Grey m-a lăsat fără grai. Şi nici gossip n-a fost mai prejos. Oricîte alambicături şi poveşti departe de imaginarul meu (că nu am louboutini şi vuitoane şi nu locuiesc în hotel) tot au savoare. Mă miră asta. Mă miră că rezistă şi se reinventează ţinînd pasul cu pretenţiile.

Actorii au vacanţe luuuungi şi plimbări infinite prin Europa. Oh, Paris, London, Amsterdan, Barcelona… ce-aş mai trîndăvi şi eu…

Trebuie să-mi rezerv timp pentru ultimele episoade din house, 30 rock şi one tree hill şi apoi I can get a life.

Fiind prea acaparată de altele am uitat că iubesc fluturii. Şi-i iubesc de vreo 5 ani, cred. Aş putea să privesc ore în şir fluturii.

Bine, ar trebui să dorm, dar după un ultim episod cu un Chuck Bass agresivo-romantico-bărbat fatal mai zăbovesc aiurea prin virtual.


lucruri care contează

Pinguina mi-a dat mai demult o leapşă cu lucrurile mărunte care contează pentru mine. Şi mi-am dat seama că eu dau importanţă mare tuturor lucrurilor. Recunosc că deşi e o zi de vară mie-mi vine să plîng ca un copil în poala mamei, însă n-o mai pot face.

V-am spus şi vă repet că mi-e foarte dor de mare. Cu cît înaintez în vîrstă cu cît o văd mai rar. Nu e trist? Şi mi-e dor de zilele cînd nu aveam o grijă mai mare decît tipul de la scara b pe care-l plac, dar care-o place pe tipa de la scara c care este oricum mai înaltă şi are genunchii mai frumoşi ca ai mei.

Încă nu mi-am băut cafeaua şi sunt în întîrziere. Dar de data asta nu mă panichez, ci tratez totul cu calm. Dau un telefon şi amîn întîlnirea cu jumătate de oră.

Anul ăsta nu am cules iasomie pentru mine. Singurul buchet cules l-am pus tatei că poate îi era dor… şi mie îmi e dor, dar prefer să întorc spatele amintirilor. Chiar nu-s atît de puternică pe cît par.

Dacă vara s-a instalat deja, probabil că trebuie să renunţ la pulover. Anul ăsta am ratat venirea ei. De fapt am ratat şi dorinţa de a o avea în jur. Anul ăsta am fost letargică.

Mă apuc să mă tratez de nervi.

Şi leapşa merge mai departe tuturor celor din blogroll mai cu seamă la Piticu, Meea, Jess , Liz.

Cheers,

Ah şi nu uitaţi să mă ajutaţi la studiul de caz.


beton pe talpă

azi mi-a fost rău. în loc să stau să bolesc am plecat la mama. unde am bolit, dar mama a avut grijă să-mi fie bine. unde am mîncat cu poftă şi am stat degeaba. mîine merg la medic. mi-e aşa o silă… însă merg. sper să nu-mi fie mai rău de atît pentru că un astfel de rău e destul de… hmm, rău?!?

vremea asta e tîmpită. seamănă cu mine. dar cerul este grozav! nu am mai văzut niciodată un asemenea albastru astfel încît luna pare şi mai graţioasă ca de obicei. aşa că m-am oprit în mijlocul străzii vorbind singură despre ce frumos e cerul. noroc că nu erau trecători.

aseară am fost la excalibur şi ne-am ospătat. Doamne! dezmăţ culinar. papilele mele au spus Aleluia. apoi am mers în fuchsia. eram curioasă. şi da, am dansat house comercial şi m-am distrat. chiar am ştiut unele piese.

mîine mă duc la tata. nu am fost niciodată singură la el. cînd mă gîndesc că n-o să-l mai văd niciodată simt că mă sufoc. apoi încet reînvăţ să respir. de dragul a ce? habar nu am. aşa e normal. tu – om viu respiri – el om mort nu respiră poate nici nu mai vede de acolo.

am intrat într-o stare ciudată. nu-i depresie, mă jur! doar că nu-mi mai pasă. şi nu mai dau doi bani pe unele lucruri care valorau enorm pînă de curînd. rotiţele se învîrt pentru că le-am tot uns. e bună şi inerţia asta la ceva. mă simt neputincioasă raportîndu-mă la univers şi la miliardele de gînduri care-mi invadează mintea. nici nu le pot opri şi nici ignora. de aia trec la nepăsare. sunt acolo, dar mă prefac.

aş pleca acum la mare. urăsc toţi oamenii care au fost. uite-aşa. pentru că pot. şi ce dacă nu-i vreme? nu mi-e dor de plajă şi loţiune pe corp, ci de briză, pulover gros, nisip în păr, frig.

e sîmbătă seara şi oamenii lenevesc sau se distrează. sper ca oamenii trişti (aşa ca mine) şi epuizaţi (aşa ca tine) să se trezească mîine zîmbind a primăvară.