Tag Archives: maria dinulescu

film

Nu am mai scris de ceva vreme, dar promit să recuperez cît mai curînd posibil. O să încep cu filmele pe care le-am văzut şi despre care vreau să scriu cîteva rînduri ca mai apoi să văd eu ce şi cum.

Avatar de James Cameron la Imax. Buuun. Am intrat în rîndul lumii: am văzut şi eu 3D şi am văzut Avatar. Un film ecologist cu poveste clişeu, presărată cu ceva iubire dramatică cît să te prindă în mreje. Au fost 3 momente cheie care m-au prins şi care mi-au transmis emoţii, în rest nu m-a dat pe spate. Şi am senzaţia că a fost vorba despre lupta indienilor cu americanii. Aşa mi-a lăsat mie impresia datorită (sau din cauza) costumelor populaţiei albastre, nu ştiu. Apoi strigătele lor şi limba neînţeleasă, zeii, dragostea pentru natură etc. Poate aţi simţit şi voi. Şi normal, strigătul lui Neyriti (interpretată de Zoe Saldana) mi-a amintit de Xena, prinţesa războinică.

Despre senzaţia imax ce să zic? E interesantă, dar nu m-a cucerit. Filmul captivează vizual. Aici nu am ce să reproşez.

Concertul de Radu Mihăileanu. Săptămîna care urmează vreau să merg să-l mai văd o dată. Este un film superb cu de toate: poveste, coloană sonoră, dramă, comedie, emoţie. Tot! Mi-au plăcut exagerările lumii şi etichetarea naţiunilor (evreii) şi mai ales momentul dezvăluirii secretului. Distribuţia grozavă: Aleksei Guskov are un chip extrem de expresiv şi Melanie Laurent este o mare revelaţie a cinematografiei. Recunosc că am fost surprinsă s-o văd pe Maria Dinulescu în film.

Los abrazos rotos, filmul lui Pedro Almodovar. Mda, nu este printre cele mai bune pelicule ale sale, dar îşi păstrează stilul. Penelope Cruz face un rol extrem de bun şi nu încetez să mă întreb de unde atîta senzualitate într-un corp atît de firav? Ce mi-a plăcut este că nu m-a pierdut pe drum şi nu mi-a fost greu să urmăresc firul narativ, dar cred că Almodovar a făcut ăsta la un nivel superficial.

Inglourious basterds de Quentin Tarantino mi-a plăăăăcut. Am aşteptat să-l văd după ce se stinge valul pentru că nu am vrut să fiu influenţată de păreri exterioare. Tarantino şi-a permis să ia istoria şi să dea cu ea de pămînt reuşind să compună demenţial propria viziune despre război. Pitt şi-a dat în petec, dar într-adevăr Waltz a făcut toată treaba. Din nou Melanie Laurent – o femeie de-o frumuseţe captivantă, firavă, classy, childish şi totodată emanînd feminitate – a reuşit să dea o pată de culoare filmului.

The blind side al lui John Lee Hancock – e nominalizat la Oscar şi am fost curioasă s-o văd pe Sandra Bullock într-un rol mai serios. Filmul este interesant, dar povestea nu este excepţională. Nu e un film greu şi nici patetic, ba chiar te destinde şi într-adevăr Bullock a reuşit să interpreteze cu graţie şi carismă personajul său.

Şi cam atît.

Vizionare plăcută!

Felicitări lui Florin Şerban pentru premiile obţinute le Festivalul de Film de la Berlin: Ursul de Argint şi premiul Alfred Bauer pentru noi perspective în cinematografie. Abia aştept să-l văd.
Şi Adrian Sitaru a obţinut cu filmul de scurt metraj Colivia un premiu: bursa DAAD.

Ponta este noul lider PSD. Mi se pare interesant. Cred.


and so it is…

Gata presesiunea. Vine sesiunea de luni.

Azi fac bagaje. Plec. Departe. Mai departe de Sibiu unde este gerul cel mai mare. Mă înfofolesc bine şi beau vin fiert ori mergem la piscină sau la spa. Mă răsfăăăăţ. Ce frumos! Abia aştept!

Ieri a mers. Bine. E greu să realizezi că tot ce-ai proiectat tu în mintea ta, nu iese, dar e firesc. Am fost dra regizor. A fost greu şi obositor, dar am încheiat prima parte cu brio, zic eu. Fără nicio criză de nervi.

Azi am prezentat un alt film, pentru cursul de tehnici de manipulare pe care-l fac cu Cristian Tudor Popescu şi am primit şi păreri pro şi păreri contra… dar îmi bătea inima cu putere. Era ideea mea pt care am muncit şi chiar aveam un gol în stomac înainte să-l proiectez. A fost şi ultimul…  Cel mai bine este că oamenii au rîs. Îmi place să fac oamenii să rîdă.

Sunt încă obosită. Instig colegii la băuta de după. Abia aştept să termin sesiunea. Am promis să-mi prelungesc vacanţa şi să lenevesc uitîndu-mă la filme, dar mai ales la bere cu omii pe care nu i-am mai văzut de „ani”. Anaaaaaa!

I have a new crush. O cheamă Mera. Me like her. Suntem compatibile zodiacal, ba mai mult niţeluş telepatice, ori doar exagerez eu. Nu ştiu. Vom vedea. Are ochii frumoşi şi curaţi. Şi mi-e dragă. Şi voiam să notez în jurnal.

Nu mă vaccinez! Că nu am apucat să vă spun. AH1N1 nu mă sperie. Am trecut iarna asta cu brio cu pastiluţe cu echinacea şi mult vin fiert. Am prieteni în sistemul medical care mi-au zis să nu. Oricum nu-s fan pastile şi nici injecţii. Încerc să mănînc sănătos şi să mă protejez altfel decît cu pastile…

Flacăra violet mă amuză. Mie chiar îmi place mov-ul (violetul) şi am multe haine în culoarea asta. Sper să nu fiu acuzată că manipulez karmic sau fac voodoo cu energiile omilor. Abia mă pot ocupa de a mea. Tot aud că Băsesc ar fi cîştigat pt că i-a făcut praf  chakrele lui Geoană. Omg! Aşa departe am ajuns? Cred că e prea mult. Hai să vorbim de scumpirea ţigărilor, mai bine…

Şi aseară…am adormit ascultînd sinteza zilei unde era invitată, cine altcineva? Maaaaria Dinulescu. Mai erau Bendeac şi Badea şi o tipă blondă şi rrită, jurnalistă, cred. Nu mă omor după niciunul, dar m-am amuzat răutăcios cînd am văzut că fac mişto de Maria Dinulescu. Nu ştiu de ce, dar n-o plac deloc! Un singur lucru mi-a plăcut la ea la un moment dat într-un interviu (cred că am mai zis) cînd a spus că atunci cînd nu place pe cineva se gîndeşte că dacă acel cineva e iubit înseamnă care are ceva frumos, dar pe care ea nu l-a găsit. Şi mi-a plăcut.

În rest nu am mai avut timp de nimic, nici de lectură şi nici de film. Nu e paradoxal? O facultate care se bazează pe cultură să mă sece aşa să nu-mi mai ardă de nimic? Îmi revin. E şi de la vreme, clar. Gerul nu mă place. Şi nici eu pe el.

Cam atît cu raportul.

Hugs!