Tag Archives: noapte

The time is now…

Terapie-n ploaie. Aproape de miezul nopții. N-am pierdut niciun pantof, teneșii sunt inundați pe alocuri. Caleașca mea de vis e doar un simplu mers pe jos. Și asta pentru că autobuzul n-a mai vrut să vină.

Mergem pe aleile pentru bicicliști. Un rătăcit aleargă și respiră scoțând niște sunete ciudate. Ah, e unatcist… Și deși în mine galopează o stare de tristețe amăruie amestecată cu niscaiva teamă, dar și un dulce fluture al tânjelii, prefer să tac. Mă supăr pe mine, pe dezechilibrul meu emoțional, pe golul pe care cândva-l iubeam.

Plouă mărunt.

Începe confesiunea la lumină de stâlp obosit. Ca să concluzionez că nici eu nu știu ce vreau, dar că de întors nu mă întorc pentru că dezamăgirea este încă pregnantă în gât și uitarea nu s-a așezat pe pulsațiile cordului.

De mers înainte aș merge cu elan, dar n-ar fi drept, coordonatele de zbor sunt cât mai departe. De stat pe loc n-am cum că nu mi-e firea.

De căutat în altă parte, am obosit să tot scormonesc suflete și să-mi dau seama că-s pe jumătate moarte sau îngropate-n trecuturi. Sau că-s întunecate și posedate de zvâcniri amenințătoare, de angoase, de mărturisiri necântate cuiva la timp. Și nu am puteri tămăduitoare. Și nici nu pot să mă lupt cu demonii altora. Și nici nu vreau. Fiecare cu propria negură și orbecăială.

Am ajuns acasă semi-udă. M-am întins în patul meu iubit. Și mi-a plăcut singurătatea. E autostrada mea privată, cu răsăritul pe geana dreaptă, cu muzica șoptită pe clavicula nerăbădătoare, cu lumina-n zâmbet. E drumul meu pe care refuz să-l împart…

Într-o altă viață lucrurile se vor întâmpla altfel.

hugslovepeace
>.<

sursa foto: burnasone.tumblr.com


It’s a new…

It’s a new dawn, it’s a new day, it’s a new life for me oooooh and I’m feeling good…

E doar sentimentul ăla de a fost sau n-a fost și dacă ar fi dar mai bine nu vine vara termin sesiunea cine stie unde vom ajunge care e startul ce va scrie pe generic dar nu-mi pasa te frigi e bine arati bine stiu mi-e bine mi-a fost dor de asta de ce de senzația asta de libertate de independență dar tu întotdeauna ai făcut ce-ai vrut da dar am fost constrânsă de moralitatea altora acum nu mai e așa acum sunt eu.

Se apropie nunta și eu nu pot merge pe tocuri. Așa că seara ies în parc cu pantofii-n pungă. Și fac repetiții. Întotdeauna mi-a plăcut să excelez, în orice. Și în mersul pe tocuri. Și în iubit. Și în trăit vieți haotice. Și în depresii. Că deh, unele-s moștenite și altele vin pe parcurs.

Mă uit la tine și-mi dau seama cât ești de puternică mulțumesc am fost pe avarii o perioadă și m-am dat cu curul de podea dar așa am reușit să mă curăț și asta e bine că le-am trăit intens pe toate și nu m-am trezit după niște ani că regret că iubesc în taină că am doruri așa că sunt dreaptă față de toți cei care-mi intră-n viață că nu poartă bagajele mele a fost nevoie să sacrific persoane dar unii își au rostul ăsta și nu-i compătimesc ești dezarmant de sinceră n-am de ce să mă ascund.

Pe de-o parte mă bucur că terminăm școala pentru că am nevoie de timp să fac ordine, pe de alta, se apropie anul trei și am criza timpului pierdut și disperarea de a face cât mai multe. D. mă îndeamnă să aplic să plec în afară la master, dar eu aș vrea să mă afirm la mine-n țară și nu la alții. Nu știu ce va urma.

Mă uit la noi și mă întreb cum o să fim peste trei ani nu mă gândesc la asta nu mă gândesc așa departe dar știu că o să ne fie bine oriunde am fi.

Take a chance. Take courage!

hugslovepeace
>.<


în bărci

pe cînd Olanda şi Spania se luptau pentru cîştigarea marelui trofeu eu mă dădeam în bărci.

la propriu.

am şi vîslit o ţîră.

păcat că e plin de cocalari în cişmigiu şi de manelari care ascultă muzică la telefon. şi de ţînţari. şi lilieci. şi pute.

dar am avut companie plăcută. şi asta a contat mai mult decît condiţiile mizere.

şi e şi romantic…

>.<


ploua infernal şi noi ne jucam…

E cald. Al naibii de cald. Berea cu numărul X se răceşte de la mînă pînă la gură. Încercăm să nu ne atingem. Să nu ocupăm spaţiul. Să nu respirăm prea mult.

Începe furuna. Aw, verile astea toride! Balconul se scutură. Mie-mi place să vorbesc de ce-mi place. Oare îmi place într-adevăr sau doar îmi place că mă place? Tssss, ţigara se arde. Sete. Şi pînă unde merge raţionalul? Unde intervine neantul?

După discuţii transcedentale am revenit la ţigara care se resimte în plămîn şi la berea care stăpîneşte setea, dar şi sufletul.

Plouă. Fulgeră. Cineva numără secundele pînă la tunet. Tunetul se resimte în fiecare dintre noi. Mi-e dor să-mi fie frig.

Într-o secundă coborîm în grabă. Dansul ploii. Măgăruşul c-o minge de baschet. Aw. Converşii mei s-au inundat. Mi-e  friggg! Fusta lipită de coapse. Alergăm. În pustietatea străzii inundate. Pană de curent. Ţipete de fericire. Cineva aleargă de frica ploii. Noi o iubim. Tobogan, leagăn… Aw! Copilărie firavă, unde eşti? Ne învîrtim. Opriţi-mă! Părul roşu nou vopsit e plin de apa grea şi rece. Ah, ce senzaţie! Pielea… Şi pielea încinsă incită. Nebunia nopţii.

Calm. Ultima ţigară. Halatul pufos. Drum spre casă.

Bine.

Şi aşa se nasc nebuniile de-o noapte care rămîn în suflet pe veci. Şi aşa se naşte un moment. Un moment ce-l vom ridica la rang înalt. Un moment numai şi numai al nostru. Şi-al ploii dintr-o noapte toridă de vară.