Tag Archives: optimism

De-o toartă

Am auzit des expresia: nu merg în locul cutare pentru că-mi amintește de el (sau ea, după caz, dar aici să zicem el). Hell, am și folosit-o de câteva ori, dar cu toate astea masochismul din sânge mă îndemna să merg. Și da, mă rugam în gând să-l zăresc, doar așa, să știu că e bine… sau mai bine zis că nu îi e bine, că moare pe picioare din cauza lipsei mele. I know, I’m a bitch!

Acum nu-s de acord cu expresia asta și nici cu atitudinea asta. Pentru că automat îți restrângi orizonturile. Cu cât ai mai multe relații cu atât se împuținează spațiile de petrecut vremea, pentru că-s încărcate de prezența cuiva. Și mi se pare de-a dreptul aberant. Și nu e vorba de prezența aceea, ci de a accepta că da, cândva veneai să bei o cană de cafea ținându-l de mână, iar acum vii singură. E bine, în oricare dintre cazuri. Nu te mai văita inutil.

Anette îmi zice zâmbind: oricum o să suferi, ceea ce nu mă deprimă, ci mă determină să mă avânt și mai tare. Dacă e oricum, măcar să fie cum vreau eu o vreme.

Deci oameni buni, nu mai evitați anumite locuri doar pentru că vă amintesc de cineva… Ce dracu? Nu despre asta e vorba și locurile alea n-au nicio vină. Deci luați-vă inima-n dinți și go for it! O să fie mai greu prima dată când o să vă amintiți că acolo nu știu ce a zis și la masa respectivă v-a promis că nu pleacă niciodată bla bla bla. Cu toții promitem, nu e vina nimănui că nu pot fi îndeplinite – situațiile se schimbă, sentimentele mor. Fără ranchiună și fără doruri, dar merge un mic tremurat de genunchi.

Sunt în perioada optimistă. Stop. Hate my Blackberry. Stop. Am senzația că lumea stă umilă aproape de degetul meu mic de la piciorul stâng. Stop. O să am grijă să n-o strivesc. Stop. Am mai zis că-s în perioada optimistă, nu? Stop. Acum e momentul să vă bucurați de Evergreen. Stop. Oferă gratis energie, hohote de râs, îmbrățișări și umor nițel ironic, nițel macabru, dar de calitatea întâi! Stoooooop.

*** Need a fav – îmi doresc să asist la o autopsie. Știe careva vreun medic?

HugsLovePeace
>.<


e frumos afar’

Dacă m-aş pricepe aş scrie o poezie. Una frumoasă şi optimistă. Despre primăvară şi renaştere, despre viaţă şi dor. Florile mele aşteaptă cuminţi să le scot afară la soare. Au flori multicolore şi mi-s tare dragi. Mi-e teamă să le scot să nu vină iar iarna… mai aştept, însă şi eu sunt nerăbdătoare.

Visez la o grădină pe pămînt şi nu-n balcon.

Mă duc la medic să-mi iau analizele. Să-mi ţineţi pumnii.

E joi. Joi îmi place. Aproape la fel de mult ca şi vineri. Adorm greu. Mă izbesc gîndurile din toate direcţiile. Am deschis porţile. Încerc să le pun bariere, cîteodată-mi iese.

De ziua mea vreau să vizitez un oraş. Poate Bratislava. Poate Berlin. Poate Amsterdam. Un oraş nemaivăzut, nu foarte scump şi aproape. Îmi daţi idei? Orice ţară, dar mai puţin Italia.

hugs!