Tag Archives: parc

L’enfant terrible

M-am dus la vânzătorul ambulant de vată pe băț roz-mov-verde-albastră și i-am cerut cea mai mare și pufoasă tentație pe care mi-o poate oferi. Pe lângă imensitatea multicoloră mi-a dat și un măr glazurat cu zahăr ars și niște șampon într-un tub cu imaginile șterse, cică să mă ocup să fac baloane. A zis că gumă turbo nu mai are, iar cip cip-ul e pe sfârșite și o să fac multe carii. I-am plătit cu frunze proaspete, am zâmbit ștrengărește și m-am dat mare în fața plozilor din jur.

Nu m-am abținut și-am șterpelit de pe taraba femeii cu păr portocaliu și salopetă din reiat kaki, o acadea. Am început să cânt țopăind căprește: I wanna suck on your lollipop, ta na na na nam. O tanti cu părul alb ca varul m-a oprit, m-a bătut pe umăr, mi-a zis ntz ntz dând din cap și mi-a tradus la ureche ce înseamnă acest vers. Am scăpat acadeaua pe asfaltul găurit din care ies (ciudat) fire răzlețe de iarbă, aceasta s-a făcut țăndări și-am fugit oripilată.

Un nene cu o pălărie fistichie, pleoștită pe-o parte, strigă în gura mare: nu dați banii pe prostii, faceți poze la copii. Colorata azi e gata. Normal că m-am apropiat de el și m-am zgâit vreme îndelungată la toate fețele alea din poze. Toți râdeau cu gurile până la urechi ori în cârca părinților ori călare pe-o căprioară cu un ochi lipsă ori pur și simplu direct la mine. M-am dus la nenea fotograful (am aflat între timp numele lui), dar mi-a zis că nu face fotografii copiilor singuri. Am ridicat din umeri. Mi-a explicat că e ilegal. Am ridicat din nou din umeri.

Am făcut doi pași ușor bosumflată. M-am uitat în jur la persoane cu care aș fi putut pretinde că-s în cârdășie, doar-doar mă prind și eu în poză. Nimic. Până într-un moment când o familie cu un copil, cam de-o seamă cu mine, se așează zâmbăreață la poză. Când să facă aparatul clic, am sărit și eu pe lângă ei. Mi-a ieșit jumate de corp, puțin șters, dar am râs cu gura până la urechi. După ce am luat poza am realizat că-mi lipsesc cam mulți dinți și poate pentru o vreme ar trebui să zâmbesc cu gura închisă.

Am burta plină de dulciuri. Probabil că în stomacul meu s-a înființat o fabrică de bomboane. Și în buzunarul drept stă amintirea mea de azi. Probabil că ei au ajuns acasă și se uită împreună la desene animate.

Eu am să mai zăbovesc o vreme pe aici…

Foto

HugsLovePeace
>.<


de 1 iunie mare adunare mare!

Piticu zice să punem Oi. Şi pentru că-l iubesc pun şi eu o oaie frumoasă plus clipul ăsta.
Cine mai vrea să ia o leapşă ca asta trebuie să posteze clipul Oi!se arma

De 1 iunie mă gîndeam la joc şi mă gîndeam să facem o Reuniune a bloggerilor copii şi să mergem undeva în parc să ne jucăm frunza şi faţa şi şotron şi ce mai vreţi voi. Apoi ieşim ca oamenii mari la bere şi ne liniştim. Ce ziceţi? Nu e musai să fii blogger, trebuie doar să te implici să vii şi să te joci!

Ei? Se bagă careva? Mie tare mi-e dor de-o destrăbălare inocentă cu an tan te.

Aştept veşti!

Oh, Happy Bday Al Pacino!


de primăvară, de sărbătoare

Plimbare. Copaci înfloriţi. Viteză cu rolele. Film. Sărbătoare. Vacanţă.