Tag Archives: petrecere

Din rai

Știi cum e să șezi în baldachin cu o pătură pe tine și la ureche să-ți cânte live o vioară?
Cu vin roșu în cană și foc de tabără?
Împrejur să nu fie decât spațiu?
Cu oameni mari rămași doar oameni?
Cu sărbătorita care m-a îmbrățișat de parcă ne știam de-o viață?

Am privit la casa cehoviană și mi-am repetat că ăsta este visul vieții mele, că e minunat. Sunt într-un film de Mihalkov… Cerul era perfect, semiluna trona în văzduh, vinul roșu nici dulce și nici sec, muzica, oamenii, starea, atmosfera, lumânările, prispa, florile, foișorul, lemnul trosnind… boem.

Am trăit cea mai frumoasă noapte din ultima perioadă și hălăduind în beznă printr-o livadă a nimănui am realizat că eu, rocs evergreen andrei sunt fericită! Pentru simplul fapt că destinul m-a adus acolo, cu mâinile bocnă și rochița fluturând în vânt, eu sunt fericită și nimic nu-mi umbrește această stare.

Sunt fata cu frapiera și strâng bani pentru lăutari…

Roșcata cu ochelari strâââânge baniiiii…

Iar eu râd minunându-mă de simplitatea cu care putem trăi niște sentimente.

 

HugsLovePeace
>.<

 


Monica Columbeanu şi faptele bune

Într-un exces de zel am deschis tevelul pe ştiri, pe una din antene, cred. La nimereală v-aţi prins! Acolo am aflat că doamna Columbeanu a făcut o faptă bună de 1 iunie – a organizat o petrecere pentru copiii de la un centru social (parcă) şi a înfiat un copil la distanţă.

Nu asta e bomba. Ci forma în care ştirea a fost prezentată pe post, ceva de genul:

sătulă să apară în presa de scandal, Monica Columbeanu inspirată de Angelina Jolie înfiază un copil la distanţă. şi îi ia un interviu. iar la final cică ar fi călcat un paparazzo cu maşina. iar ea a zis că nu comentează acum că nu despre asta e vorba. ceea ce era adevărat.

Nu credeam vreodată să-i dau dreptate acestei femei. Chiar nu se putea să se transmită o ştire fără comentarii personale? Să zică atît: Monica Columeabu a adoptat la distanţă un copil de patru ani (hai cel mult diva de la izvorani), fără tenta de scandal şi gossip?

Eu chiar nu cred că femeia asta s-a gîndit la Angelia Jolie sau la Madonna sau la Michael Jackson whatsoever cînd a făcut o faptă bună. Chiar nu cred! Oricînt de inaptă aş considera-o. Dar presa speculează şi presa vrea mai mult. Poate să-l fi băgat pe paparazzo ăla în spital sau să facă o criză de isterie la petrecere că i-a vomat un copil pe geantă.  Presa provoacă şi apoi aşteaptă la fileu să arunce cu rahat. Mi-e silă!

Şi într-un ziar, click, (că am dat google să văd cu ochiul meu) titlul e că Irina a strîmbat din nas la fratele său. Geeez, ce să înţeleagă copilul ăla? Ce, tu nu ai fi făcut la fel dacă maică-ta aducea un alt copil în familie? Sau îi ofereai jucăriile şi jumate din camera ta? Nu mai suport ipocrizia şi mediocritatea presei din Romînia! De aia fete de 16 ani au ca idol Bianca, Popeasca sau X-uleasca.

sursa foto: click.ro


ruj roşu pe buze crăpate

cineva se bucură de lumină…

am reintrat într-un ritm. nasul meu roşu (devenit personaj) şi cu mine ne bucurăm de vremea asta frumoasă.

am trecut prin peripeţii, dar nu vreau să-mi lezez starea. oamenii sunt sălbatici.
o stare ciudată de plăcere cu niscaiva dezamăgire şi un gol în stomac. un gol mai mic.

văd ştirile de la mare şi mă ia un dor de-mi vine să mă încalţ şi s-o iau la goană. schimb canalul. visam la ceva în aer. nu ştiu ce visam. nu ştiu ce fac de ziua mea şi unde merg. e primul an în care am lăsat-o în plata Puştiului sau a prietenilor. şi parcă acum. în ceasul doişpe. aş fi vrut altceva. cine să mai înţeleagă? nu contează. ştiţi? parcă aş vrea să fug undeva şi să mă ascund. nu de teamă. nu ştiu de ce…

am început să primesc cadourile. ar trebui să bifez în wishlist. am cea mai frumoasă rochie albă şi cele mai frumoase sandale, iar cireaşa de pe tort este… (drums) geaca de piele care de fapt sunt două. indecişi.

şi Miha s-a grăbit. a fost prima!

mulţumescpentruurărişipentrucadourişipentrutot.

miercuri plec la Timishort. Timişoara, vin! stau pînă duminică aşa că poate ne vedem la un fresh.


Dragobetele meu

Mie-mi place ziua asta, deşi am început s-o apreciez abia după ce m-am săturat de valentine’s day.

Mno, nu ştiu dacă o s-o petrec patetic cu flori roşii şi vin, dar sigur o să mă bucur de ea. Probabil nişte zambile şi un răsfăţ cu ceva dulce şi nişte Puştiu.

Diseară merg la lansarea revistei Film Menu nr 4. E la cinema Union de la şapte jumate.

De fapt, mi-e rau. Ca dracu’. Aseara am plans o mie de ore. Apoi am mancat mult. Si nu mi-a pasat. Apoi am adormit cu ochii umflati. De la ora opt fac curat prin casa. Am stat si pe balcon. Sa vad strada mea. E trista. E gri. E senzatia aia grea din moalele capului. Framantari. Intrebari. Nu pot ajunge sa trag linie. Si parca o vad in zare. Dar ma impiedic. Nu gasesc echilibru. Sunt foarte furioasa. Pe toti oamenii din viata mea. Tuturor le gasesc cate un cusur. Am stari depresive ca acum mult timp. Cu ganduri ciudate.


mi-e somn. mereu

Nu ştiu ce-i cu mine, dar aş dormi fără oprire. Vecinii mei bocăne. Sau dau găuri. Sau mor şi miroase a ceară pe scară şi mă deprimă sau bat cuie.

Sunt obosită. Îmi cad ochii-n gură. Mă duc să mai pun de cafea. Am fost în vizită la viitorii naşi care au un bebic mic pe nume Iana. O splendoare de copil. Balerină o facem. Nu băgaţi în seamă treaba cu viitorii naşi. E aşa de fantezie.

Pregătirile de rev sunt în toi. Diseară avem planuri de beută. Şi aseară am avut. Mîine plecăm la Buşteni. Ficatul vrea o pauză. Ţipă. Eu mănînc lactate de două zile. Nu mai suport carnea.

Vreau timp pentru mine. Să mă fac şanticleră (vorba bunică-mii) şi giugiucă. NU e timp!

Caut să mă relaxez. Din februarie mă duc la psihoterapeut. Sunt prea agitată. La 30 de ani o să-mi cedeze inima şi adio viaţă. Vreau să nu mai persecut oamenii şi să fiu mai îngăduitoare şi mai răbdătoare şi să nu mai am mania curăţeniei. OMG. Puştiu îşi pierde şi el minţile cu mine..

pfff.

enjoy!