Tag Archives: plimbari

It’s a new…

It’s a new dawn, it’s a new day, it’s a new life for me oooooh and I’m feeling good…

E doar sentimentul ăla de a fost sau n-a fost și dacă ar fi dar mai bine nu vine vara termin sesiunea cine stie unde vom ajunge care e startul ce va scrie pe generic dar nu-mi pasa te frigi e bine arati bine stiu mi-e bine mi-a fost dor de asta de ce de senzația asta de libertate de independență dar tu întotdeauna ai făcut ce-ai vrut da dar am fost constrânsă de moralitatea altora acum nu mai e așa acum sunt eu.

Se apropie nunta și eu nu pot merge pe tocuri. Așa că seara ies în parc cu pantofii-n pungă. Și fac repetiții. Întotdeauna mi-a plăcut să excelez, în orice. Și în mersul pe tocuri. Și în iubit. Și în trăit vieți haotice. Și în depresii. Că deh, unele-s moștenite și altele vin pe parcurs.

Mă uit la tine și-mi dau seama cât ești de puternică mulțumesc am fost pe avarii o perioadă și m-am dat cu curul de podea dar așa am reușit să mă curăț și asta e bine că le-am trăit intens pe toate și nu m-am trezit după niște ani că regret că iubesc în taină că am doruri așa că sunt dreaptă față de toți cei care-mi intră-n viață că nu poartă bagajele mele a fost nevoie să sacrific persoane dar unii își au rostul ăsta și nu-i compătimesc ești dezarmant de sinceră n-am de ce să mă ascund.

Pe de-o parte mă bucur că terminăm școala pentru că am nevoie de timp să fac ordine, pe de alta, se apropie anul trei și am criza timpului pierdut și disperarea de a face cât mai multe. D. mă îndeamnă să aplic să plec în afară la master, dar eu aș vrea să mă afirm la mine-n țară și nu la alții. Nu știu ce va urma.

Mă uit la noi și mă întreb cum o să fim peste trei ani nu mă gândesc la asta nu mă gândesc așa departe dar știu că o să ne fie bine oriunde am fi.

Take a chance. Take courage!

hugslovepeace
>.<


Dacă plouă mă îmbrac în verde

Eram la Urgențe. Stăteam pe coridoare. Așteptând…

De după colț apare o asistentă. Trăgea un pat. În pat, sub un cearșaf, un om. De fapt, un cadavru. I-am zărit piciorul mov care se bălăngănea în afară. Era micuț. Dar mort. Și părul care se mișca în ritmul roților. Două femei se chinuiau să miște patul, una trăgea și una împingea. Părul nu era alb. Era o femeie tânără a cărei viață doar luase sfârșit.

– am încremenit –

atât de tare încât nici nu știu cât de senine erau chipurile femeilor care o duceau la morgă, probabil.

Momente mai târziu (poate jumate de ceas) am auzit hohote de plâns. Rudele femeii aflaseră. Stăteau îngrămădite într-un colț și boceau de ți se rupea sufletul. Oamenii din spital, în uniformele lor colorate ierarhic, treceau pe lângă ele. Nici măcar nu se uitau în direcția lor. Plângea o fată. Rău. N-avea mai mult de 30 de ani. Aș fi vrut să mă duc s-o iau în brațe. Eu o văzusem pe cea pierdută. Ea încă nu. Nu m-am dus. Am amuțit și m-am ascuns într-un colț.

cut

Momente mai târziu l-am zărit pe băiatul de care am fost înamorată cu foc și pasiune timp de șase ani, în școala generală. S-a uitat lung. M-am făcut că fluier a pagubă cu ochii pe pereți. A depășit clipa. L-am urmărit cu privirea. E aproape neschimbat și l-am văzut ultima oară acum vreo opt ani. De la el îmi amintesc un lucru, spus acum vreo zece ani… te-am recunoscut după mers, ai tu un mers al tău.
Ce compliment! După ce mi-a trecut pasiunea s-a trezit că m-ar vrea, dar eu aparțineam altcuiva… lucru care nu m-a împiedicat să încerc, dar am fugit la scurt timp (mâncând pământul).

cut

Pe 15 martie se împlinesc doi ani de când tata s-a dus, veșnica lui pomenire cânta preotul.
Probabil și el a fost plimbat cu un pat până la morgă. Dar nu era el. Era doar un trup, un trup după care sufletul probabil că tânjește acum, de care îi e dor, pe care l-ar vrea înapoi.

cut

Îmi place să privesc, să mă joc, să scriu povești, să fug, să mă las copleșită de emoții, să amuțesc, să mă ia cu leșin, să-mi vină să plâng sau să râd sau pur și simplu să n-am nicio grimasă. Îmi place să surprind viața altora pe care s-o transform în a mea. S-o plimb pe retina mea, prin sufletul meu.

Nu-i așa că e minunat să faci film?
Prin film te vindeci. Prin film poți încheia poveștile neîncheiate, poți învia oameni, poți să-i omori, să le dai iubire sau să le-o iei. Poți să pedepsești sau să ierți. Prin film poți să faci orice în viața reală nu ți-e permis.

 

HugsLovePeace
>.<
Foto