Tag Archives: poezii fara noima

uneori nu funcţionez deloc

Despre ce mă bucur că vine toamna, au să-mi bag se termină vara! Starea asta de derută.

I-am zis să nu plece.
Oare s-a uitat măcar o secundă înapoi?
Nu vrea să mă strângă de mână…
Unde să ne ascundem de noi?
Ţine-mă!

Dacă mă întrebi despre ziua de azi îţi voi spune că a zburat pe lângă mine. E şapte seara. Soarele se pregăteşte să apună. De 9 ore şi ceva mă învârt inutil şi privesc nisipul rămas pe papuc. Despachetat. Spălat. Momentele de după excursie… am mirosit hainele… toate miroseau a mare. Pf, hai să prelungim la infinit momentul!

Veştile proaste încep să vină. Dacă vine una ştiu sigur că mai vin. Le iau de mână şi le invit să se ducă dracului, dar ele se ţin scai.

Despre momentele rare în care sunt pe deplin fericită. Îndoiala că nu merit asta şi certitudinea că sigur vine el timpul în care o să plătesc pentru tot. Care e motivul pentru care sunt fericită? Şi cât durează până…?

Iubirile vin şi trec. Lasă urme adânci în suflet şi se citesc în ochi.

Aş vrea o vreme în care să nu vorbesc cu nimeni şi să nu văd pe nimeni. Să-mi aşez toate planurile şi toate visele şi să mă apuc de ele. Aş vrea oameni întreprinzători cu care să mă avânt în noi experienţe de viaţă. Aş vrea un job. Aş vrea să pot zbura la orice oră în orice  loc măcar pentru o îmbrăţişare.  Aş vrea să fiu liberă.

>.<

Evergreen numără zilele până o să rupă încă o filă din calendar.