Tag Archives: regie

amnezie temporară

Sunt momente cînd intru în blocaj afectiv. Mă uit cu totul. Nu mă caut din inerţia de a sta potolită în momentul de gol. Nu mă sperii. Ştiu, undeva în subconştient, că mă voi regăsi odată cu primul zbor.

S-au adunat toate. De mîine intru în alt ciclu emoţional. Proiectele facultăţii mă acaparează şi odată cu ele mă perind aiurea în timpi morţi.

Sunt zile cînd nu-mi găsesc resursele să pornesc la drum. Îmi pun ochelarii de soare, dau muzica la maxim şi umblu teleleu pe străzi. Se lasă noapte pe aleile slab iluminate. Mă bucur de bătaia tăcută a vîntului şi mă zgribulesc în mine de frica gîndurilor. Nu am avut niciodată puterea să mă detaşez… să le îndepărtez.

Dacă aşez totul aşa cum îmi place rezultă multe nopţi nedormite. Şi nu le mai pot trece aşa. Pe drumuri pustii. Le număr în bezna becului stins şi mă bucur de orice licurici care-mi bate-n geam de la blocul de vis a vis. Am multe pe umeri şi merg cu paşii tîrîndu-i cu greu aproape în urma mea.

Sunt nopţi cînd îmi amintesc de visurile mele de la vîrste fragede. Nu mă vedeam aici şi asta pentru că niciodată nu am fost convinsă pe deplin de ceea ce vreau. Întotdeauna mi-am lăsat spaţiul iluziei deşarte. Şi poate e bine aşa. Sau poate nu. Poate ar fi trebuit să ştiu de la 15 ani că vreau să mă fac doctor şi să mă dedic acestui lucru, pe cînd eu am zăbovit în decizii şi am planat în imaginar. Ciudat este că orice mi-am dorit s-a şi întîmplat şi cînd s-a întîmplat nu am mai avut pornirea să mă bucur. Mă epuizasem pe parcurs…

Ador nopţile astea. Poate pentru că (după spusele ei) în adîncul sufletului meu sunt o artistă… mă leg de orice mărunţiş care mă poate atinge. Şi-atunci pornesc avalanşele sufleteşti. Nu ştiu ce înseamnă să trăieşti într-o lume a creaţiei şi mă întreb dacă totul a pornit din mine sau doar din ambiţia de a-mi demonstra, încă o dată, că ce-mi doresc se întîmplă cu adevărat?

Închei frazele întortocheate şi închid porţile literare. Revin în real într-o noapte răcoroasă, pe străzile murdare din oraşul meu trist. Îmi pun pijamaua albă şi mă întind flămîndă de alte şi alte visuri.


and so it is…

Gata presesiunea. Vine sesiunea de luni.

Azi fac bagaje. Plec. Departe. Mai departe de Sibiu unde este gerul cel mai mare. Mă înfofolesc bine şi beau vin fiert ori mergem la piscină sau la spa. Mă răsfăăăăţ. Ce frumos! Abia aştept!

Ieri a mers. Bine. E greu să realizezi că tot ce-ai proiectat tu în mintea ta, nu iese, dar e firesc. Am fost dra regizor. A fost greu şi obositor, dar am încheiat prima parte cu brio, zic eu. Fără nicio criză de nervi.

Azi am prezentat un alt film, pentru cursul de tehnici de manipulare pe care-l fac cu Cristian Tudor Popescu şi am primit şi păreri pro şi păreri contra… dar îmi bătea inima cu putere. Era ideea mea pt care am muncit şi chiar aveam un gol în stomac înainte să-l proiectez. A fost şi ultimul…  Cel mai bine este că oamenii au rîs. Îmi place să fac oamenii să rîdă.

Sunt încă obosită. Instig colegii la băuta de după. Abia aştept să termin sesiunea. Am promis să-mi prelungesc vacanţa şi să lenevesc uitîndu-mă la filme, dar mai ales la bere cu omii pe care nu i-am mai văzut de „ani”. Anaaaaaa!

I have a new crush. O cheamă Mera. Me like her. Suntem compatibile zodiacal, ba mai mult niţeluş telepatice, ori doar exagerez eu. Nu ştiu. Vom vedea. Are ochii frumoşi şi curaţi. Şi mi-e dragă. Şi voiam să notez în jurnal.

Nu mă vaccinez! Că nu am apucat să vă spun. AH1N1 nu mă sperie. Am trecut iarna asta cu brio cu pastiluţe cu echinacea şi mult vin fiert. Am prieteni în sistemul medical care mi-au zis să nu. Oricum nu-s fan pastile şi nici injecţii. Încerc să mănînc sănătos şi să mă protejez altfel decît cu pastile…

Flacăra violet mă amuză. Mie chiar îmi place mov-ul (violetul) şi am multe haine în culoarea asta. Sper să nu fiu acuzată că manipulez karmic sau fac voodoo cu energiile omilor. Abia mă pot ocupa de a mea. Tot aud că Băsesc ar fi cîştigat pt că i-a făcut praf  chakrele lui Geoană. Omg! Aşa departe am ajuns? Cred că e prea mult. Hai să vorbim de scumpirea ţigărilor, mai bine…

Şi aseară…am adormit ascultînd sinteza zilei unde era invitată, cine altcineva? Maaaaria Dinulescu. Mai erau Bendeac şi Badea şi o tipă blondă şi rrită, jurnalistă, cred. Nu mă omor după niciunul, dar m-am amuzat răutăcios cînd am văzut că fac mişto de Maria Dinulescu. Nu ştiu de ce, dar n-o plac deloc! Un singur lucru mi-a plăcut la ea la un moment dat într-un interviu (cred că am mai zis) cînd a spus că atunci cînd nu place pe cineva se gîndeşte că dacă acel cineva e iubit înseamnă care are ceva frumos, dar pe care ea nu l-a găsit. Şi mi-a plăcut.

În rest nu am mai avut timp de nimic, nici de lectură şi nici de film. Nu e paradoxal? O facultate care se bazează pe cultură să mă sece aşa să nu-mi mai ardă de nimic? Îmi revin. E şi de la vreme, clar. Gerul nu mă place. Şi nici eu pe el.

Cam atît cu raportul.

Hugs!


jonglez cu energii

Am de scris pentru facultate. Nu am nicio idee. Absolut niciuna. Se joacă frînturi pe retină şi atît. Am plîns. Procesul creator este epuizant. Nu am creat nimic şi tot îs epuizată. Nu am nicio idee. Niciuna.

Nu mă pot relaxa. Nu ştiu cînd vine inspiraţia. Nu ştiu cum s-o chem. Mă frămînt. Mă întreb dacă e bine ce am ales. Încerc să văd, dar orbecăi cu spor.

Nu-i nebunie? Este ceea ce am vrut şi acum mă îndoiesc. Firescul reacţiilor nu mă mai surprinde. Ştiam că aici voi ajunge. Aici, în punctul îndoielii.

Încă mai cred în mine. În mine şi-n Viena!


ultimele zile de muncă

Nu am o categorie din nou şomeră. Poate ar trebui să-mi fac una.

Vineri este ultima zi de muncă şi prima zi de (un fel de) libertate. De luni mă voi duce la şcoală ca o studentă conştiincioasă de sunt. Mă voi duce fără o leţcaie în buzunar, dar îmi urmez chemarea. Nu-i dramatic?

Am decis să-mi depun dosarul la casa de pensii să primesc un fel de pensie de urmaş. Am depus şi la facultă pentru socială. Pentru că merit să primesc ceva de pe urma tatălui meu, chiar dacă-s sume mizere, chiar dacă-s bani. Ceva.

Vremea asta. Visez cu ochii deschişi. Pe stradă. În metrou. Pe drumuri.

Şi ascult Clear day by Hope Sandoval pe yahoo music şi e aşa faină.
I will miss this job.