Tag Archives: stare de bine

Orbilor și surzilor…

Din categoria Roscata suparata si dezamagita – o mai veche ciornă

Vă dedic cu dor nebun și angoase-n plex aceste cuvinte!

M-ați uitat în ungherele voastre!
M-ați uitat pentru că nu am corespuns pretențiilor voastre pentru că nu ați avut răbdare să mă descoperiți pentru că ați dat cu piciorul universului meu.

Orbilor și surzilor, oricât am încercat să mă explic, mi-ați banat existența. M-ați scos în afara cercului și m-ați lăsat să atârn după voi. Pentru că voi, acolo în cerc, erați frumoși și deștepți. Și eu vă iubeam, orbilor, în modul meu stupid sau disperat, eu vă iubeam.

Surzilor, vă recitam din mine, vă chemam și vă imploram să-mi fiți aproape sau să-mi permiteți să vă fiu aproape. Dar voi m-ați ignorat pur și simplu. Mi-ați întors spatele și m-ați verificat cu văzut conform setului de valori și principii. Din asta sunt eu concepută? Din valori, idei și principii? Sau sunt suflet, trup și minte?

N-ați știut să mă aveți. N-ați vrut să vă luați vălul de pe ochi. N-ați avut chef să luptați cu mine, să deschideți ferestrele, să căutați în beznă.

Orbilor și surzilor, am suferit cumplit!
Nu mi-a șters nimeni lacrimile și nu ați știut niciunul ce înseamnă să nu dormi sau să suferi și în somn. Mă vindec de voi, deși mi-e dor uneori. De mirosul vostru, de zâmbetul vostru, de inimile voastre. Mi-e dor pentru că eu nu am fost învățată să șterg oamenii cu buretele și nici să-i etichetez conform unui formular. Mi-e dor, deși știu că voi nu-mi puteți aduce decât tristețe…

Asta scriam eu în data de 27 februarie. Urlam de mă ustura fierea. Strigam de mă usturau corzile. Gesticulam până cădeam lată. Nu i-am dat publică atunci pentru că mă durea enorm. Îi dau acum când a rămas doar un șuierat în timpan… și-o groază de amintiri ce pâlpâie uneori. Ei nu au nevoie de iertarea mea, dar eu am nevoie să le-o dau. Măcar de dragul echilibrului universal. Într-o lună m-am ridicat. Stau în două. Cuminte pășesc pe prima treaptă. Roșcata asta râde mult și tare și se iubește.

Ahm, am învățat să șterg. Nu ce a fost frumos, ci existența lor în prezent. Și când apăs butonul delete mă simt bine. Nu mă simt puternică, nu îmi mângâi ego-ul, ci mă simt pur și simplu bine. Și oricum, e bine să se mai cearnă listele… din vreme-n vreme.

A înverzit salcia. E aici! Șade pe umărul meu drept și-mi șoptește să urc la etajul 17, să beau un vin, să privesc apusul, să ronțăi tortilla și să-mi fie bine.

HugsLovePeace
>.<

Anunțuri

Din copac

Evergreen e genul de femeie-om care bea un caffe latte cu iubita fostului iubit și nu intenționează să-i toarne cianură în pahar. Ba chiar îi face și plăcere! Fără să ajungă acasă și să zgârie pereții sau s-o bârfească cu o prietenă dispusă de nopți albe. Fără s-o analizeze sau s-o compare. Fără să simtă nevoia s-o identifice alături de el, ci o ia separat. Fără s-o ridice în slăvi și fără să lege relația vieții.

Evergreen e genul de femeie-om care doarme cu fostul iubit cu care a împărțit trei ani cândva. Iese cu el în club, dansează, vorbesc toate tâmpeniile și agață gagici împreună. A doua zi împart mahmureala și cafeaua.

Evergreen e genul de femeie-om care crede cu tărie că fiecare om are ceva bun. Atâta timp cât este iubit de alt om, înseamnă că poartă ceva frumos. Și n-am cunoscut om neiubit până astăzi. Ei or fi, dar nu-s în raza mea de acțiune. Și Evergreen învață să-i respecte pe toți, măcar pentru că împart aceeași planetă.

Evegreen nu mai analizează viețile altora. Este îndeajuns a ei. Îi primește cu brațele larg deschise pe oamenii dragi, împarte cu ei momentele, le ține umărul să se sprijine și se sprijină și ea. Vrea să fie fericiți, ei, frumoșii. Vrea să le fie bine, dar știe că nu mai stă în puterea ei, de fapt nu a stat niciodată fericirea lor în puterea ei. Doar și-a asumat acest rol… cândva, când era mică și prostănacă. Oamenii sunt fericiți ei singuri și împart emoția. Care-i acolo s-o primească e numai bine.

Acum mi-e bine.
E o stare de bine, aproape spre exuberant că am făcut gimnastică zâmbind.
Mi-e sete de filme (am terminat filmografia lui Tarantino) și de cărți, chiar și cele de specialitate.
Mi-e dragă viața mea.
Ronțăi morcovi și ascult muzică veselă.

HugsLovePeace
>.<


Stare de bine

Sunt foarte bine!

Am alergat jumate de zi, acum mă duc la prăjituri și urmează să împodobim bradul.

Cânt, dansez și râd prin casă. Ale mele, zânele, sunt vesele și încântate de planurile de mâine seară când petrecem în familie: promenadă la bulevard, o tură prin Cișmigiu (poate și vin fiert) și acăsică unde ne așteaptă munți de mâncare și leneveală. Care mai vrea, care mai poftește să se atașeze familiei Andrei?

Îmi place melodia asta mult de tot! și mă inspiră la sentimente pozitive.

Mulțumesc Nonette că ai pus mâna pe telefon și ai vorbit cu mine.

Mulțumesc Anette pentru că mă faci să râd și pentru că vei scrie marele scenariu pentru marele film care ne va face celebre și relativ bogate.

Mulțumesc tuturor că îmi sunteți, fie live, fie virtual.

Cel mai mișto lucru pe care-l trăiesc de când m-am mutat acasă este că sunt cu adevărat prietenă cu Sorelina cu care am de recuperat vreo trei ani de absență.

În februarie mergem în vacanță la bunica! Abia aștept!

Sunt foarte fericită și nu mă laud cu asta, ci vă dau și vouă…

Să vă iasă bradul frumos tare și cozonacii grași!
Moșul să fie darnic și când cinstiți un pahar, fie el și de cico, să ziceți ceva frumos și pentru Evergreena. Evergreena închină pentru voi!

HugsLovePeace
>.<