Tag Archives: trafic

Cu Rocco prin oraș

Dacă nu pun la socoteală: bălțile, câinii, pietonii care merg pe banda de bicicliști crezând că e un altfel de trotuar (mai fancy), mașinile, cretinii care mă claxonează, mașinile parcate nasol, gropile, aș spune că drumul cu bicla este chiar mișto!

Am adus-o pe Rocco acasă și mă scoate din sărite vremea asta ploioasă. De fapt, îmi place, dar aș vrea să mă pot plimba mai mult. De fapt, îmi place să ies cu bicla și să am o destinație, nu să mă plimb haotic (n-ai unde).

Îmi place că fac sport și nu mă mai ating toți călătorii autobuzului 135. Am o problemă cu spațiul intim, deci cu aglomerația.

De fapt, de fapt… ideea e că sunt eco. Am fost la școală cu bicla și-s chiar mândră de mine.

Sâmbătă mă dau vrum vrum cu motorul. Ce Rocco? Abia aștept senzația asta!

Hai, fiți cuminți și veseli. Am stabilit domeniul pe care-l iau. E surpriză.

 

hugslovepeace
>.<


pfff

Frecînd podelele am constatat că: oamenii nu ştiu să fie recunoscători. Le lipseşte bucata aia care să-i determine automat să aibă anumite sentimente. Ceea ce mă demoralizează într-un fel. Recunoştinţa să pornească din sine şi nu să fie ceva indus, ci să fie acolo şi să iasă la iveală atunci când celălalt e cam vraişte. Nu se poate. Individualismul e la putere.

Mie-mi place să fiu recunoscătoare pentru tot. Bănuiesc c-o mai dau pe lângă, dar încerc să mă revanşez. Miserupiştii nu vor asta. Nu vor nimic şi întorc spatele. Ceea ce e bine pentru cordul lor, nah, fiecare trebuie să ne păzim să n-ajungem ca domnul Prigoană la Urgenţe, dar parcă prea de tot.

Oamenii se sperie de sentimente. Aţi observat că mai nou fugim de iubire? O fentăm de frică şi ea oboseşte să ne tot convingă că e mişto cât e şi că nu moare nimeni de la niscaiva suferinţă, care nu e neapărat necesară pentru că există şi finaluri fericite. Eu nu prea cred în ele, deşi mă consider un om optimist. Mie nu-mi plac finalurile din principiu, că nu poate fi aducător de fericire acel ceva care se termină. Cum e cu fiecare bere. Se termină, a naibii!

Hardul meu extern e puţin spart. Socrate făcea tumbe şi s-a încurcat în cablurile din casa asta atât de strâmtă şi atât de scumpă. A făcut poc. Eu am plâns de teamă să nu pierd cei 600 de gb de informaţii şi apoi m-am calmat şi am devenit raţională. N-are nimic, trebuie dus undeva la unii deştepţi şi adus înapoi sănătos.

Am făcut o pauză. Am un deget tăiat. Mă doare spatele de la mutat dulapuri. Casa asta arată ca după bombardament, dar va ieşi la lumină. Sper să nu leşin într-un colţ între timp şi să ratez acest lucru.

De când am decis să fumez şi mai puţin, aş fuma într-una, eu fiind doar social smocker, deşi acum 10 ani le sudam de mama focului. În fine. Lungesc vorba că mi-e teamă de ce urmează şi mă ustură şi degetul.

Vreau să am 3000 de cititori în fiecare zi!!!  Şi nu vreau să scriu de sex. De sex scriu pe Şuete. Învăţaţi-mă voi, discipolilor, cum să ajung acolo sus.

Ah, mi-am făcut cont LinkedIn, acum trebuie să umplu spaţiile alea goale. Poate aşa îmi găsesc şi eu un job şi reuşesc să ajung anul ăsta în Barcelona. Ah, sper că nu m-aţi uitat. Caut job!!! Project sau part ca să mă duc şi la şcoală.

>.<


ce te aduce la Evergreen

Mă enervează un lucru şi anume că (după spusele wordpressului) aici intră zilnic peste 400 de oameni. Şi din ăia 400 comentează 5. Restul e tăcere? Lăsaţi-mi zîmbete şi pupici de la pisicuţe, adică aşa: >.< că mă simt singură şi fluturaşi şi îmbrăţişări. Da? Alminteri nu pricep ce se întîmplă şi nici nu am din ăla de spam. Mereu mă încurc la alea cu cifre şi litere xnsdb34204. Nu nimeresc şi mă oftic şi tot încerc. Ufffa.

Deci care-i problema? Nu las loc de replică? Vreau comunitatea Evergreen. Haha!

Să mă înţelegeţi că am dormit numai 3 ore jumate. Şi m-am uitat ca o obsedată să văd ce vor de la mine? Ştiu ce vor… era o melodie aşa, parcă. Vedeţi că-s incoerentă? Şi cum aş putea eu să scriu ceva coerent dacă visez la nori.

Mă hidratez de nebună. No bine. Nu scrieţi nimic şi cu asta basta!

Oamenii vin aici pentru că:

motivul iubirii
jucarii sexuale
maria dinulescu
flori in ghiveci
flori de ghiveci
avene tolerance extreme crema
evergreen
tuns scurt
viata in dubai
tracy chapman e barbat sau femeie

motivul dragostei
evergreen
motivul iubirii
angels
ochiul lui horus
tristete
dansez pentru tine
maria dinulescu
jucarii sexuale
din spatiu albastre

mă caută omii

Oamenii caută chestii şi dau în blogul meu, bănuiesc că-s dezamăgiţi mai apoi.

Merci Jules că m-ai pus în temă cu viaţa mondenă, dar şi intimă a Mariei Dinulescu avec Poponeţ. Nu ştiam de ce caută toţi derutaţii informaţii despre ea. Iaca! În ultimele săptămîni au surfat ca nebunii şi au accesat obsesiv poza cu ea tunsă. Dar review-ul filmului California Dreamin nu l-ar fi citit, nuuuu, bestiilor!

Omii mai caută şi jucării sexuale… noroc cu aparatul meu cu limbi roz.

Apoi Marina Dima. Care de fapt e Marina Dina, dar eu sunt surdă de-o ureche şi nici cu văzul nu stau tocmai bine. E încă în trend numai că eu nu am avut timp să mă mai uit la ea.

După aia se mai potolesc cu bîrfele şi-o caută pe actriţa Cristina Florea, Placebo, motivul dragostei ca pe la final s-o dea cu mucii în fasole cînd caută nebună. Ştiu ei ceva. Angels, sad girl, Elza (ia uite, te caută oamenii pe la mine pe acasă) şi brad.

Mno. Au fost alte zile şi mai crude cu tristeţe, emo tăiaţi, sînge şi altele.

Michael is not dead! E cu Elvis şi fac un duet de pomină pe vreo insulă pustie.

Mno. Mă pregătesc de revelion.