Tag Archives: trange reaction

Strange reaction

It’s a strange reaction – atât îmi amintesc din cântec și tare se mai potrivește cu senzațiile pe care le încerc în ultima vreme.

Am senzația că te aud, fug spre tine și apoi mă rușinez de gest.
Am senzația că te văd în toți oamenii pe care-i întâlnesc și simt un gol în stomac. Apoi mă ia cu friguri și mă ascund.
Am senzația că ești peste tot și, deși îmi repet că nu trebuie, pașii mă îndreaptă spre locul unde te bănuiesc.
Am senzația că dacă număr până la trei și ies la ușă te găsesc acolo zâmbind cu o cană de cafea în mână și cu o țigară aprinsă pe care o ții ștrengărește în colțul gurii. Și ies, normal! Impulsul depășește cu mult raționalul…

Nu ești niciodată și-o iau ca pe o ușurare. Ochii care nu se văd, se uită sau cel puțin așa spune proverbul. Testat pe propria piele, pot spune că depinde enorm de mulți factori. O distanță cât mai mare și timp cât mai îndelungat.

Probabil că e o reacție normală și nu ar trebui să mă mai gândesc la ea, ci s-o iau ca atare. Probabil că și dorul este la fel de normal în astfel de situații. Probabil că și evoluția și acest cum am ajuns sunt normale, date fiind faptele sau lipsa lor. Probabilități sunt multe, dar realitatea nu este tocmai încântătoare, dar suportabilă. Știu doar că soluția nu este să te înfigi în omul pe care-l vrei, ci să-l lași să-și urmeze cursul… o știu la nivel de teorie, momentan nu-i găsesc aplicabilitatea în viață.

Un amic zicea că trăiește un paradox și că lumea e cu curul în sus. Cum s-a ajuns că femeile vor fuck buddies și cariere și bărbații caută relații serioase cu final fericit? Cum s-a ajuns să nu mai creadă nimeni în iubire? Cum s-a ajuns să petrecem atâtea singurătăți?

Nu știu, i-am zis. Probabil că s-au deșteptat femeile… habar nu am.

Știu doar că după șapte ani acesta este primul Crăciun pe care-l petrec singură. Ciudat este că am încercat să rememorez alte Sărbători și din șapte am doar câteva la care mă gândesc cu drag, atunci când vine vorba de iubire în doi. Deci să n-o dăm în tragedii că oricum ar fi tot nu e perfect…

Nu știu de unde am pornit, poate sunt încă sub influența piesei Avalanșa despre care o să scriu pe șuete.

HugsLovePeace
>.<