Tag Archives: unatc

nesomn şi dor de ducă

foto by Alexandra Carastoian E clar! Asta nu-i vreme de stat la examene cîte şase ore, asta e vreme de stat pe plajă. Vara ar trebui să plece toată lumea urbelui şi să se relaxeze departe. Companiile ar trebui să aibă mai multe sedii în funcţie de preferinţe şi sezon. Fabricile să se închidă, muncitorii să-şi ia familionul şi fuga-fuga la Năvodari.

N-am dormit. Afurisita de canicula a pătruns printre draperii şi m-a gîdilat pînă la epuizare. La trei dimineaţa priveam în beznă. Parcă desluşeam efectul de fata morgana. Era doar morgana, fata probabil că visa prinţi şi prinţese.

Nu-mi găsesc resurse să mă urnesc. Planurile mele de ieşit se realizează după apus cu pus în practică după orele 22:00. Berea nu intră altfel. Sunt entuziastă, deşi mă topesc cu fiecare clipă scursă.

Am vîndut haine din dulap şi sper să reuşesc să-l golesc.

Am strîns peste 180 de voturi şi asta e bine. După estimările mele pînă pe 25 aş putea ajunge la o mie. Ceea ce ar fi grozav, nu-i aşa? Click aici!

Aproape că se termină sesiunea şi urmează perioada de căutări şi vînători de joburi, dar şi perioada în care FINALLY lansez şi eu site-ul ăla. Abia aştept! E copilaşul meu mic şi sper să-l cresc cu ajutorul vostru.

Am să mă opresc aici. Probabil mă arunc sub duş pentru a treia oară azi. Şi apoi aştept cuminte să mă usuc natural. Apoi mănînc cu poftă un kilogram de cireşe.


opt iunie

O să încep cu ce mă interesează că-s om pe interes. VOT! Ştim cu toţii că nu o să cîştig nimic la acest concurs, dar pielea mea (!) are nevoie de soarele de peste graniţă şi vreau să cred că fac toate eforturile să-i ofer pielii mele bucurie maximă. Măcar la final o să am conştiinţa împăcată că m-am milogit suficient, dar n-a fost să fie.

E cum era cu farmville-ul. Dacă mă trezeam să prăşesc, acum mă trezesc să răspund la întrebările postate de infoturism.

8 iunie nu înseamnă nimic pentru mine. nu ştiu ce am făcut anul trecut, acum doi ani sau zece azi. mi-ar plăcea să ştiu şi azi să fac mai mult. mi-ar plăcea să existe un vrăjitor care să-mi zică treburi: cum am influenţat eu destine şi cum cu simpla prezenţă am salvat viaţa unui om (că deh, i-am vărsat cafea în poală) şi că am fentat răul cu graţie şi am fost salvatorul lumii la un moment dat fără să am habar. vedeţi? ce face filmul dintr-un om serios?

Dar nu v-ar plăcea? Nu v-ar plăcea să aveţi oportunitatea să vedeţi (nu să simţiţi) cum ar fi arătat viaţa voastră dacă nu sau dacă da? Cum ar fi fost dacă atunci nu aş fi ales aşa, viaţa fiind o suită de decizii individuale sau mai puţin…

Of, mi-ar fi plăcut să ştiu cum era viaţa mea dacă rămîneam la ase. Sau cum arătam dacă mă căsătoaream la 18 ani. Sau să nu fi-l cunoscut pe Puştiu sau să plec din ţară.

Aseară m-am plimbat in ză city cu rolele. Pe străduţele de la Armenească şi prin spate pe la Piaţa Galaţi. Teiul şi floarea aia Mîna Maicii Domnului m-au doborît cu miresmele lor. Ca m-am oprit la un moment dat să adulmec străzile asemeni unui cîine hămesit. Mai vreau!!! Mai ies!

Aş mai vrea, asemeni lui Shmeny să ieşim să ne plimbăm în picioarele goale în Bucureşti sau să ne bălăcim în fîntîni (alea 5 cîte sunt).  Nu ar fi fain? Flash mob de vară: la fîntîni în picioarele goale. Mai ceva ca bătaia cu perne. Ma, ce tare ar fi!!! Poate cu ăştia de la Guerilla. Hihi.

Mă apuc de învăţat. Am tras mîţa de coadă şi am lungit conversaţia, dar nu se mai poate.

Pentru cei care trec pe aici pentru că-s studentă la unatc: mai am vreo 5 examene fără cel de la regie de film care durează o mie de ore şi o să fie pe 21 iunie. apoi o să ies în one sau indie şi o să beau 10 beri de fericire că s-a gătat primul an. încă montez filmul pentru regie. azi prezentăm varianta finală cu speranţa că editorul se apucă de sunet. ştiţi că nu avem secţii separate de sunet şi montaj. nu avem noi multe, dar avem voie bună.

foto: http://www.worldofstock.com

ce toanta sunt! am cautat in arhiva blogului sa vad ce am facut in 8 iunie. si ca un facut, in niciun an (2006/7/8/9) nu am scris NIMIC pe 8 iunie. geeeeeez. dar nimic domne. e ca si cum nu am existat.


acasă

Păşind pe peronul gării m-a lovit tristeţea întoarcerii care (se pare) că a fost mai puternică decît bucuria revenirii. A fost cel mai frumos! Timişoara este un oraş superb, deşi nu am apucat să vizitez nimic. Am intrat în inima ei ca un cetăţean de drept şi i-am străbătut străzile cu drag.

Nuntă în Basarabia rocks big time! Trebuie să scriu mai multe despre film. Demult nu am mai văzut un film care să mă emoţioneze atît de tare şi la care să rîd fără control, dar mai ales din care să preiau „citate” pe care să le folosesc în fiecare zi: şto, mi-şto!

Festivalul Timishort a fost şi el mişto cu tot cu problemele tehnice. Film, film, film pînă-mi amorţea fundul pe scaun.

Colegii mei de la regie şi Mera (hihi) au fost grozavi. Chefuri şi vodka în cămin, în paturi suprapuse pînă la crăpatul zilei. Clubul Bunker rullez! N-am mai dansat de o groază de vreme cu atîta pasiune.

Trenurile, of trenurile!

Back home. Moţăi şi încerc să mă readaptez deja cu gîndul la TIFF. Vom vedea.

Cheers,


prima zi de plajă

Mă simt ca şi cum aş fi fost la mare. Aceeaşi senzaţie a pielii. Roşie ca focu’. Căldură, fruntea se încreţeşte greu.

Dar totul fără mare.

Vine şi vremea aia. Dacă mergeţi la mare să cinstiţi o bere şi pentru sfertul de secol pe care-l voi sărbători nostalgic sîmbătă.

Încep pregătirile pentru vară.


prima zi

Prima zi de filmare a fost productiva si nu, nu a picat nimeni de pe bloc. Iei! Am filmat indeajuns incat sa ne entuziasmam pentru ziua de maine.

Sunt bronzata ca tractoristii. Nasul meu este imens si rosu. Evident.

Echipa mea e geniala!

Hugs!


amnezie temporară

Sunt momente cînd intru în blocaj afectiv. Mă uit cu totul. Nu mă caut din inerţia de a sta potolită în momentul de gol. Nu mă sperii. Ştiu, undeva în subconştient, că mă voi regăsi odată cu primul zbor.

S-au adunat toate. De mîine intru în alt ciclu emoţional. Proiectele facultăţii mă acaparează şi odată cu ele mă perind aiurea în timpi morţi.

Sunt zile cînd nu-mi găsesc resursele să pornesc la drum. Îmi pun ochelarii de soare, dau muzica la maxim şi umblu teleleu pe străzi. Se lasă noapte pe aleile slab iluminate. Mă bucur de bătaia tăcută a vîntului şi mă zgribulesc în mine de frica gîndurilor. Nu am avut niciodată puterea să mă detaşez… să le îndepărtez.

Dacă aşez totul aşa cum îmi place rezultă multe nopţi nedormite. Şi nu le mai pot trece aşa. Pe drumuri pustii. Le număr în bezna becului stins şi mă bucur de orice licurici care-mi bate-n geam de la blocul de vis a vis. Am multe pe umeri şi merg cu paşii tîrîndu-i cu greu aproape în urma mea.

Sunt nopţi cînd îmi amintesc de visurile mele de la vîrste fragede. Nu mă vedeam aici şi asta pentru că niciodată nu am fost convinsă pe deplin de ceea ce vreau. Întotdeauna mi-am lăsat spaţiul iluziei deşarte. Şi poate e bine aşa. Sau poate nu. Poate ar fi trebuit să ştiu de la 15 ani că vreau să mă fac doctor şi să mă dedic acestui lucru, pe cînd eu am zăbovit în decizii şi am planat în imaginar. Ciudat este că orice mi-am dorit s-a şi întîmplat şi cînd s-a întîmplat nu am mai avut pornirea să mă bucur. Mă epuizasem pe parcurs…

Ador nopţile astea. Poate pentru că (după spusele ei) în adîncul sufletului meu sunt o artistă… mă leg de orice mărunţiş care mă poate atinge. Şi-atunci pornesc avalanşele sufleteşti. Nu ştiu ce înseamnă să trăieşti într-o lume a creaţiei şi mă întreb dacă totul a pornit din mine sau doar din ambiţia de a-mi demonstra, încă o dată, că ce-mi doresc se întîmplă cu adevărat?

Închei frazele întortocheate şi închid porţile literare. Revin în real într-o noapte răcoroasă, pe străzile murdare din oraşul meu trist. Îmi pun pijamaua albă şi mă întind flămîndă de alte şi alte visuri.


Uşi deschide la UNATC

Nona oferă şi insigne de prietenie.

Marele eveniment cultural începe vineri. Aici puteţi descărca programul.

UŞI DESCHISE 2010
Ediţia a XIV-a

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU!
Vino să-ţi rezervi locul la FILM!

Între 16-18 aprilie, Facultăţile de Teatru şi Film din cadrul U.N.A.T.C “I.L. Caragiale” – Bucureşti organizează Uşi Deschise 2010.

Ca de fiecare dată, în cei 14 ani de existenţă ai evenimentului, studenţii şi profesorii îşi propun să dezvăluie publicului curios modul în care se nasc lucrurile frumoase într-o universitate de artele spectacolului.

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU! Vino să-ţi rezervi locul la FILM! este invitaţia pe care UNATC o adresează în mod special aspiranţilor la o viaţă artistică, dar şi celor atraşi de luminile rampei şi ecranului.

Studenţii au pregătit: exerciţii de creaţie în actorie, regie, păpuşi-marionete, coregrafie; expoziţii de scenografie; colocvii de teatrologie; proiecţii de filme; ateliere de fotografie şi multimedia.

Veţi avea ocazia să vă întâlniţi şi cu absolvenţi UNATC care onorează şcoala românească de teatru şi film. În prima seară, la ora 19.00, va avea loc proiecţia filmului Eu când vreau să fluier, fluier, în prezenţa protagoniştilor şi a regizorului Florin Şerban.

A doua zi, la ora 12.00, creatorii spectacolului coupé Cântăreaţa cheală & Lecţia în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, de la Teatrul de Comedie, vă invită la o întâlnire cu teatrul lui Eugène Ionesco.
Din dorinţa ca vizitatorii noştri să nu rămână simpli spectatori, le oferim posibilitatea de a se implica în atelierele interactive de teatru, dans sau lupte scenice şi în dezbateri pe teme artistice.
Deschiderea oficială: Vineri, 16 aprilie, ora 10, sala „Ileana Berlogea”, la sediul UNATC din str. Matei Voievod, nr. 75-77.

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU! Vino să-ţi rezervi locul la FILM!
Uşile îţi sunt deschise!


fabrica de vise UNATC

sau fabrica plină cu dezamăgiri.

îmi place! îmi place mult. sunt cuprinsă şi prinsă de tot ce se petrece în jurul meu, dar mai ales în mine. m-am îndrăgostit de visul meu.

în fiecare zi cad în iad. şi mă frămînt. mă îndoiesc. mă sperii că nu pot. şi vreau mai mult şi mai mult. poate fi numită disperare. poate fi numită panică. ori iubire cretină. ori cum vrei tu, dar eu sunt captivă acestui joc al ielelor. iele mizere. iele drăceşti.

retrăiesc aceleaşi stări de altădată. pe vremea cînd credeam că nu-s sănătoasă psihic. că o iau razna. am realizat că de fapt, toate aceste „nebunii” fac parte dintr-un proces de umanizare sau de dezumanizare, dar că sunt fireşti. cu toţii le avem într-o măsură sau alta.

cînd sunt acolo mă pierd pe mine. habar nu am de ce. aş vrea să fiu altfel. mai puţin implicată. mai puţin din tot, dar nu pot. sunt un burete care absoarbe informaţii şi le rumegă şi le rumegă. le dau afară. le pun la loc. trăiesc într-o dezordine, eu cel mai ordonat om de pe planetă. mă frînge.

nu m-am gîndit niciodată serios dacă o să fac film după. ce fel de film. cum? unde? glumesc cu nonşalanţă pe tema asta. nu m-am gîndit pentru că mi-e frică. mi-e frică să nu fiu o ratare, un eşec, o pierdere de timp. bineiînţeles că şi tie ţi-e frică să dai greş.

problema e că aici nu se prea iartă.

nu sunt un geniu. probabil că aş vrea să fiu, dar nu sunt. sunt un om absolut normal. mai mult decît normal care a avut norocul şi voinţa de a intra pe un tărîm ce se vrea anormal, artistic, desăvîrşit, grozav etc.

mi se zguduie profund principiile. le adun de pe jos şi le strîng la piept ca o mama desfigurată de propriul copil.

cine sunt eu? azi…


zile bune

zile şi nopţi pline. frezii albe în glastră. emoţie. entuziasm. desene pe cer. cu degetul gol. ce curaj! voi! în lume.

alexandrina la clubul ţăranului. sîmbătă. vreau!

concertul. tchaikovsky. lacrimi. vis împlinit. melanie laurent. shoshanna. filme. filme. filme. cinematecă.prietenă. paşi în noapte. căutare. prietenă. rîs. cristalin. dor. prietenă.

e bine. puştiu e bine. „împrimăvărim” împreună. în braţe. cu dor şi dragoste. fără întrebări. doar tăcere. pură. noi doi. simplu.

am multe. le aşez. vă spun apoi.

eu sunt un ghiocel însîngerat. s-ar spune. sunt soare. oare?


another funky exam

Ăsta de azi fu penultimul. Am scris tooot. Asta ca replică la un exam la care m-am pierdut cu firea.

M-am întors la fenomenala oră trei. Mi-era dor de drumul pînă acasă în plină zi şi nu în posomorîta noapte. Şi chiar un miez de zi cu soare.

Am luat autobuzul spre un loc. Un loc unde cîndva primeam îmbrăţişări. Apoi m-am întors. Mi-am pierdut curajul. Nu pot acu’ mi-am zis parcă liniştindu-mă. M-am mozolit pe cizme. Şi m-am udat la degete. Am rîs de emotivitatea mea. Comportă-te ca la 24 de ani! Sunt o fire care se răsfaţă şi se prosteşte mult. Poate de aceea nu-s credibilă, uneori. Nu pot să mă dezic de firea mea, deşi în fiecare dimineaţă îmi spun în oglindă că azi voi fi schimbată. Voi fi serioasă. Voi fi din afară. Voi fi neutră. Voi fi dincolo.

Nu ştiu dacă-i tîmpenie curată sau inocenţă întîrziată, cert e că-s implicată. Ciudat, mi-s dragi toţi cei 16 colegi de şcoală (plus pe lîngă) şi mi-s importanţi. Ciudat, nu ştiam că am sufletul atît de cuprinzător. Ciudat, cu siguranţă îmi voi încasa la timpul potrivit şi dezamăgirile.

Ciudat că deşi am învăţat lecţia sunt tot aceeaşi. Oare cînd sau ce va trebui să mă determine să devin om matur?

Cade întunericul. Am să-mi păstrez momente pentru clipa crepusculară cînd cerul devine abia vizibil, cînd bîjbîi după lapte şi cînd Socrate îşi măreşte irişii. În antiteză stă zăpada gata-gata să se scurgă… e superb!

Încerc să mă revigorez. Să-mi dozez energia. Să sustrag seva din diverse zone. Încerc să mă mobilizez. Nu vreau aşa! Vreau altfel. Un altfel mai plin şi mai fericit! Mai vesel. Un altfel cu tine…