Tag Archives: vama veche

O fost fain la mare, mai vreau!

M-am dat cu motorul Corbu-Vamă și-a fost pe măsura așteptărilor. Dacă nu rămâneam fără job, mă apucam de școala de șoferi pentru A. Eh, mai e timp, doar n-o să-mi pice un ghiveci în cap și-o să mor mâine, nu?

Am mers în Dalboka, aproape de Cap Caliacra, la o fermă de scoici. Mda, sună într-un fel, dar am mâncat midii în diverse forme și combinații. Unele mi-au plăcut, altele nu… mai ales midiile cu mere și cu frișcă.

Deși a plouat, m-am bronzat în orele în care soarele a stat pe cer. Din păcate n-am putut sta la nudiști.

4 zile am stat fără ochelarii de vedere și totul a fost semi lucid. Am băut mult și bine, dar n-am picat în agonia mahmurelii. Ba, cu niște mici condimente, am fost pe val. Nu am văzut niciun bărbat interesant, dar se explică. Am rămas și fără telefon mobil, ceea ce m-a ușurat de multe responsabilități, dar le-a pus pe umerii Sorelinei.

Concluzionând, o fost bine, n-aș mai fi venit, aș vrea să mă duc înapoi. Să stau pe nisip. Să beau bere. Să ascult Adele la Stuf. Să mă usture tălpile de la scoici. Să am marea-n păr. Să mă încingă soarele. Să dansez la Corsaru. Să mă tăvălesc în nisip la Stuf. Să mănânc șnițelul cu fulgi de la Mitocanu.

Din astea.

Acum o ard chill. Cu seriale. Și tolănit aiurea în pat. Ar trebui să scriu scenarii. Să trimit CV-uri. Să dau telefoane. M-am apucat din nou de Friends. Termin sez 6 din How I Met Your Mother, care e slab, dar suficient cât să mă distragă. Și poate și la Fringe. Și poate o să am răbdare să mă uit și la filme din alea pentru oameni culți în cap. Mda, a trebui să și citesc. Cărți pentru regizori dăștepți. Dar m-a luat sictirul. Și de cărți și de regizorii dăștepți și de filmele de artă.

Vreau să pierd vremea la terase. Să nu mă gândesc la job sau școală. La ce-mi lipsește. La ce-mi doresc. Aș vrea să trăiesc (măcar o vreme) printr-o inerție. Pur și simplu.

Să nu-mi pese dacă mă potrivesc peisajului sau dacă m-aș descurca într-o relație, dacă 26 e prea mult, dacă-mi plac copiii, dacă anul III e finalul, dacă o să lucrez toată viața ca sclav pe plantație, dacă fac master aici sau acolo, dacă faptul că nu te pup pe gură înseamnă că nu te vreau, dacă deja m-am plictisit, dacă suntem overrated, dacă o să fie bine, dacă n-o să fie bine, dacă pur și simplu vine valul și ia calul.

Pe la voi cum e?

hugslovepeace
>.<


3000 de paşi de furnică prin nisip

sunt o nerecunoscătoare…


Vama Veche – land of…

Se strigă iar mare. Avem aniversări şi sărbătoare. Şi dacă se cere muzică şi alcool se cere automat Vama Veche.

Pentru că data trecută era cît pe ce să dormim în maşini, am decis să sunăm de pe acum pentru week-endul 20-22 august. Normal că am nimerit în perioada Stufstock-ului şi că nu găsim cine ştie ce. Oamenii cu camere libere nu vor să închirieze pe 3 nopţi, iar ceilalţi sunt full. La cort este inadmisibil să stăm din două motive simple: nu avem cort şi condiţiile igienice ale budelor şi duşurilor (a mai rămas un singur loc de pişu) sunt execrabile şi mai şi costă un leu.

Ce s-a întîmplat cu budele din Vama Veche? Chiar aşa!

Am sunat la peste 20 de cazări şi nimeni nu vrea să ne ofere camere, de zici că mă duc să stau gratis. Îmi mai şi zic (apreciez sinceritatea) că poate sună alţii să stea o săptămînă. Păi da, atunci pune afiş că nu închiriezi decît cu săptămîna, nu mă lăsa să cred că o să merg şi eu ca omul la mare şi o să dorm şi eu ca omul într-un pat.

Dar asta e o calitate uşor recognoscibilă a neamului romînesc, nu-i aşa? Vorba aia cu iei şi pielea… mda…

Între timp Elena Udrea laudă turismul autohton în China, cu care cică noi am fi tovarăşi, ba chiar am semăna la tradiţii. Mă mir că nu la chip. Şi aş vrea să-i amintesc doamnei Ministru că înainte să lanseze gogoşi să fie conştientă de adevărul turistic pe care-l oferă ţara asta. Jecmăneală curată, condiţii mizerabile, raport calitate-preţ de toată jena şi tooooot aşa şi zone splendide, dar probabil murdare.  În loc să cheltuim 1.5 milioane euro pentru campanii publicitare inutile, mai bine investim cu cap şi reuşim să aducem şi noi bănişori din turism.

Am reuşit să termin o cursă. Vă mulţumesc!

>.<

P.S. Dacă ştiţi cazări mişto daţi de veste.


Marea Vămii cu tot cu stare

„Bună dimineaţa, iubita mea !” astea au fost primele cuvinte la răsăritul soarelui care-şi lăsa lumina să îmbrăţişeze valurile calme.

Îndată ce am ajuns am avut un moment de fascinaţie pură. Astfel cu o mînă gîdilînd nisipul repetam obsesiv pentru sine: ce minunăţie, Doamne ce frumuseţe, ce perfecţiune şi priveam fix linia fină a orizontului dintre cer şi pămînt. Şi tot aşa pînă au trecut emoţiile din piept.

M-au cuprins toate: nostalgiile, dorurile, regretele, bucuriile. Un amalgam de emoţii îmi zguduia pieptul şi soarele-mi mîngîia pielea prea albă pentru mijlocul lui iulie. Părul ud şi plin de sare, toropeala  şi leneveala, visarea.

Gheorghe Zamfir, briza, naiul, valurile…

M-am reîndrăgostit! Ahhh şi ce dor îmi era să simt fiorii atunci cînd perechea mea îmi atinge pielea bronzată sau cînd îmi cîntă şoptit în ureche. Şi ce dor îmi era să stăm îmbrăţişaţi în nisip. Să ne plimbăm după scoici. Sau să plutim sub stele.

Am avut oameni mişto cu mine. Şi dans pe masă în Expirat. Şi apa caldăăăăăă şi nopţi lungi. Şi Stejar la Piraţi. Şi beţie de viaţă.

Am avut rîs nebun.

Vama nu mai e ce a fost şi nici nu va mai fi. Am ales să mă bucur cît am putut de ce a rămas şi să trag cu dinţii de orice stare mi se oferea. Din păcate nu ştiu dacă o voi mai revedea prea curînd.

Salutări Piticului cu care m-am văzut fugitiv la Stuf şi care mă aştepta la Compact. Dar nah, Evergreen a ales zbenguiala în schimb.

>.<


ruj roşu pe buze crăpate

cineva se bucură de lumină…

am reintrat într-un ritm. nasul meu roşu (devenit personaj) şi cu mine ne bucurăm de vremea asta frumoasă.

am trecut prin peripeţii, dar nu vreau să-mi lezez starea. oamenii sunt sălbatici.
o stare ciudată de plăcere cu niscaiva dezamăgire şi un gol în stomac. un gol mai mic.

văd ştirile de la mare şi mă ia un dor de-mi vine să mă încalţ şi s-o iau la goană. schimb canalul. visam la ceva în aer. nu ştiu ce visam. nu ştiu ce fac de ziua mea şi unde merg. e primul an în care am lăsat-o în plata Puştiului sau a prietenilor. şi parcă acum. în ceasul doişpe. aş fi vrut altceva. cine să mai înţeleagă? nu contează. ştiţi? parcă aş vrea să fug undeva şi să mă ascund. nu de teamă. nu ştiu de ce…

am început să primesc cadourile. ar trebui să bifez în wishlist. am cea mai frumoasă rochie albă şi cele mai frumoase sandale, iar cireaşa de pe tort este… (drums) geaca de piele care de fapt sunt două. indecişi.

şi Miha s-a grăbit. a fost prima!

mulţumescpentruurărişipentrucadourişipentrutot.

miercuri plec la Timishort. Timişoara, vin! stau pînă duminică aşa că poate ne vedem la un fresh.