Tag Archives: vara

Praf pe tălpi

Tălpile evergreenoase au chef de plimbări. Se citește pe mutra mea că nu mai am răbdare! Că vara-mi bate la ușă. Că-mi surâd invitațiile la mare, chiar și cele la cort. Că nopțile la bere se lungesc. Că se schimbă vinul roșu cu cel alb. Că mă încăpățânez să mă zgribulesc pe la terase. Că râd cu poftă. Că vine luna mai. Că nu-mi amintesc să mă fi îndrăgostit primăvara. Că-mi mușc buza de jos și casc ochii-n jur. Că e tentantă lumea, dar mie-mi place s-o privesc de pe margine.

Se simte-n plimbările nocturne. În tălpile care mă tot întreabă când plecăm, când plecăm? În dorul de a face bagaje, eu care urăsc să împachetez-despachetez, în dorul de-a uita pur și simplu. Plecările-s în sânge. Le moștenesc genetic de la tata. Lui îi plăceau, tare de tot! Mie, și mai tare!

Deci dragilor. Vine vara. Sunt din ce în ce mai prinsă-n mrejele ei. Și-s din ce în ce mai îndrăgostită de sentimentul libertății care-mi pișcă limba. Și în același timp nu caut nimic. Nu mă mai interesează nimic. Nici așezare, nici deplasare, nici omul pernă, nici bărbatul care-și vopsește ușa-n roșu, nici cei care mi-au trecut prin palma stângă și mi-au sărutat când umărul, când obrazul, nici cei care mi-au promis să-mi fie. Și-s chiar surprinsă de mine însămi.

Ana ar spune: iată semnele maturizării, după care, cu cinismu-i caracteristic tot ea mi-ar zice: oricum ai să suferi. Eu inimă Ana.

Și cel mai frumos sentiment dintre toate este că nu regret nimic. Eu pe mine nu mă regret. Eu mi-s bine cu mine: cu ce am rămas, cu ce-am pierdut, cu ce-am lăsat pe la colțuri, pe la alții, cu ce-am uitat, cu ce-am șters, cu ce-am trăit.

Și nu mă laud, nu mă mint, ci-s cât se poate de calmă și relaxată când scriu asta… pentru că, am mai spus, vine vara și-s cumva în momentul în care coconul crapă.

HugsLovePeace
>.<


3000 de paşi de furnică prin nisip

sunt o nerecunoscătoare…


vara

Toată ziulica mi-au umblat picioruşele, dar azi m-am simţit minunat! La Administraţia Financiară am râs cu doamna de la ghişeu, un drăgut m-a făcut să mă simt femeie mişto şi muzica a fost faină în căşti. Cafele cu gagicile şi berică cu Meruşka, finally she is home. O zi plină.

Cu steluţă: mi se par extrem de sexy oamenii care poartă ochelari de soare. Mai ales cei de aviator. Auuuuu!

Eu mi-s mioapă şi nu am lentile. Deci fără ochelari de soare. Deci fără sex appeal.
Cam atât de aici din viaţa mea.

Voi?
>.<


ne vedem joi

Am urlat după eaaaa…

Probabil că eu sunt la ştrand acum şi mă bălăcesc ca un copil mic în bazin. Probabil o să mă mai bronzez niţel şi-o să mă relaxez aşa cum trebe să facă un student adevărat în vacanţa de vară. Şi probabil că părul meu şi mai roşu (proaspăt vopsit) o să lase urme demne de toată admiraţia.

Sunt entuziasmată! M-am plimbat cu Rocco, bicla mea roşie, cîştigată cu sudori de la coca cola. Are şi floricele pe bară şi am şi căscuţă şi lanternuţă. Vlagă să o biciclesc mai trebe.
*** promit să-i fac poze şi să le public cît mai curînd.

Ieri am ţinut zi de detoxifiere. Puţine cereale şi în rest fructe cît cuprinde, ceai şi apă. E greu al naibii. Nu tu îngheţată, nu tu ciocolată. Şi seara recunosc, m-a ispitit Mera cu spaghete care erau fix pe placul meu. Mnah, era trecut de 22:00 şi eu zic că nu se pune. Dar sunt mîndră de mine pentru reuşită.

Azi am mai lucrat niţel şi la site. Şi prinde contur. Arată bine. E dragoste la prima vedere.

La finalul lui august plec într-o tabără ce durează 5 zile. Prima mea tabără creativă. Abia aştept!

Alte veşti n-aş mai avea. Doar că vreau înapoi la mare, doar că de data asta tînjesc după ceva chill cu muzică în căşti şi cărţi cît cuprinde, poate un film seara tîrziu şi o plimbare pe plaja pustie.

Cam atît despre mine. Cum merge la voi?

>.<


constatări din urbe

Pe Motoare la ora trei e ca o dimineaţă în Vamă.
Singura diferenţă e că pe Motoare nu e mare… dar poţi jura ca simţi briza. Da Mera, briză am zis! Şi da, ştiu că trebe să fie o apă în jur, dar mizez pe fîntîna de la Inter.

Iată:

La capitolul reclame stăm prost rău de tot. Clientul e considerat tîmpit. În schimb, îmi plac culorile din numele supermarketului. Nu am intrat niciodată. Nu sunt curioasă, chiar de l-au pus pe toate drumurile.

no comment!

Pe Magheru s-au deschis terăsuţe. Sunt făinuţe, dar nu aş sta acolo nici bătută. Noxe cu cafea, not my type.

La miniprix nu o să fie niciodată liber. Niciodată! Însă poţi învăţa cum să te strecori mai bine. M-am întrebat dacă acolo s-au bătut vreodată femei pentru un articol vestimentar. Se prea poate.

Am primit un maiou supeeeeer. Alb. De vis! Şi încă două chestii bonus, pe datorie adică. Somebody loves me.

Mera e miştoacă!  Am zis!

>.<


missed me

missed me, now you gotta kiss me…

>.<

Ieri de la ora şapte pînă pe la vreo unşpe am fost pe platoul de filmare Castel Film unde s-a muncit. Eu am fost observator şi fotograf de joacă şi deşi am stat, spre finalul programului mai aveam puţin şi picam de pe scaun. Nu cred că am voie să spun despre ce era produs era vorba, dar pot să spun că era o reclamă.

Numărasem ultima oară 19 ore de cînd am deschis ochii, deci încă mai pot.

Am văzut o echipă nemaipomenită! Oameni mişto, deştepţi, muncitori şi glumeţi. După ce ne-am obişnuit (ei cu mine, eu cu ei) m-au tot răsfăţat. Le era milă de mine că mor pe scaun şi mie de ei că erau obosiţi şi azi o luau de la capăt.

Ahhh, iubesc mirosul de aer încins de la proiector!

Azi de dimineaţă am avut drumuri. Aşa au prezis astrele. Dar ce drumuri! Eu la volan: Moşilor – Bucureştii Noi – Drumul Taberei – Moşilor. Be proud! Şi nu am accidentat pe nimeni. Incidente au fost, dar fără sechele.

Acum sunt frîntă. O să mănînc un mare kilogram de căpşuni (cireşe n-am) şi o să trîndăvesc la tv pînă adorm.

Diseară avem party!!! Jules e oficial absolventă! Deci trebuie să cinstim acest mare eveniment mare.

Oh, aţi văzut că a revenit vara?


fără

vot! mulţumesc pentru cele peste 500 de voturi. sunteţi minunaţi!

dor şi dilme existenţiale.

prima zi de plajă. pe net. cu emoţii în degete. aştept critici şi laude, după caz.

nici nu am baut cafeaua, deci cuvintele nu ies cu rost. doar că zilele astea zîmbesc prosteşte şi fac piruete fără să port rochia de vals. port iluzii deşarte. port orice altceva decît ce trebuie şi asta mă atrage şi mai mult. întotdeauna se duce o bătălie. situaţiile win-win sunt atît de rare.

poate se mai opreşte ploaia şi mă pot linişti să scriu mult şi pasional. propbabil aşa-mi mai irosesc din trăiri. îmi vărs sufletul aici şi între fraze mai conştientizez ceva.

să plouă!

>.<


între oameni şi pisici aleg pisicile

Eu am fost educată şi învăţată să ajut, deşi mi-am luat-o pe principiul „eşti bun, eşti luat de prost” de nenumărate ori.  Sunt ca Socrate care se chinuie cu îndîrjire să prindă porumbeii.

intre oameni si pisici aleg pisicileDacă-mi ceri ceva îţi dau. Că-i o ţigară, că-i un curs, că îţi răspund la zecile de întrebări legate de un subiect, că fac research, ca vii să te ajut cu un proiect pe care într-adevăr tu îl faci 80%, dar fără ăia 20 ai mei nu ai fi reuşit, că vii dimineaţa sau noaptea, nu contează! Sunt aici şi te ajut.

Că tu încasezi X mii de euro şi nu ai bunul simţ să mă scoţi la un cico, aici depinde de tine, dar tu eşti orb şi cînd te vezi cu banii uiţi esenţialul. Asta pînă data viitoare cînd începem un alt proiect. Ce mă amuză este că îmi zici în momentele de criză că atunci cînd încasezi o să-mi faci o surpriză. Însă eu nu te mai cred. Însă eu obosesc.

Nu aştept nimic în schimb. Nu am aşteptat niciodată, dar atunci cînd eu am nevoie de ajutor şi apelez la tine am imbecila impresie că mă vei ajuta. Şi nu pentru că am stat nopţi în şir alături de tine, ci pentru că aşa se face în viaţă. Că de asta suntem oameni şi nu pisici.

Dar nu. La mine nu-i aşa. Am zeci de situaţii care-mi demonstrează că ar trebui să mă opresc şi că ar trebui să-mi văd de treaba mea, să mă prefac că nu ştiu sau că nu aud telefonul sau că nu găsesc nu ştiu ce curs şi asta e. Că nu am ţigări şi nici timp şi nici chef să-mi fut aiurea nopţile şi timpul pentru nimeni. Că pur şi simplu nu mă interesează că ai o situaţie nasoală şi că aş putea s-o îmbunătăţesc.

Asta e! Sunt fraieră. Poate de aia omul pe care l-am ţinut în casă şi l-am îngrijit ca pe membru al familiei a dispărut cu o mie de euro, poate de aia oamenii apelează cu atîta încredere la mine, că ştiu că pot întinde coarda maxim.

Şi ce e de făcut? Să fac o nouă selecţie şi să rămîn cu ăia puţini şi buni. Da, aşa ar fi normal, mai ales că eu sunt omul care le spune pe şleau, dar ştiţi cum fac? Zic o mie de chestii, îmbrăţişez noul principiu şi cînd te văd la ananghie le las pe toate deoparte. Că-s imbecilă şi aşa am fost educată. Să ajut!

Uatever.

VOT!!!!!! In fiecare zi pînă pe 25 iunie.

Am pus haine în dulap. Şi mai urmează.

şi un super spot nike. geeeeeez!!


opt iunie

O să încep cu ce mă interesează că-s om pe interes. VOT! Ştim cu toţii că nu o să cîştig nimic la acest concurs, dar pielea mea (!) are nevoie de soarele de peste graniţă şi vreau să cred că fac toate eforturile să-i ofer pielii mele bucurie maximă. Măcar la final o să am conştiinţa împăcată că m-am milogit suficient, dar n-a fost să fie.

E cum era cu farmville-ul. Dacă mă trezeam să prăşesc, acum mă trezesc să răspund la întrebările postate de infoturism.

8 iunie nu înseamnă nimic pentru mine. nu ştiu ce am făcut anul trecut, acum doi ani sau zece azi. mi-ar plăcea să ştiu şi azi să fac mai mult. mi-ar plăcea să existe un vrăjitor care să-mi zică treburi: cum am influenţat eu destine şi cum cu simpla prezenţă am salvat viaţa unui om (că deh, i-am vărsat cafea în poală) şi că am fentat răul cu graţie şi am fost salvatorul lumii la un moment dat fără să am habar. vedeţi? ce face filmul dintr-un om serios?

Dar nu v-ar plăcea? Nu v-ar plăcea să aveţi oportunitatea să vedeţi (nu să simţiţi) cum ar fi arătat viaţa voastră dacă nu sau dacă da? Cum ar fi fost dacă atunci nu aş fi ales aşa, viaţa fiind o suită de decizii individuale sau mai puţin…

Of, mi-ar fi plăcut să ştiu cum era viaţa mea dacă rămîneam la ase. Sau cum arătam dacă mă căsătoaream la 18 ani. Sau să nu fi-l cunoscut pe Puştiu sau să plec din ţară.

Aseară m-am plimbat in ză city cu rolele. Pe străduţele de la Armenească şi prin spate pe la Piaţa Galaţi. Teiul şi floarea aia Mîna Maicii Domnului m-au doborît cu miresmele lor. Ca m-am oprit la un moment dat să adulmec străzile asemeni unui cîine hămesit. Mai vreau!!! Mai ies!

Aş mai vrea, asemeni lui Shmeny să ieşim să ne plimbăm în picioarele goale în Bucureşti sau să ne bălăcim în fîntîni (alea 5 cîte sunt).  Nu ar fi fain? Flash mob de vară: la fîntîni în picioarele goale. Mai ceva ca bătaia cu perne. Ma, ce tare ar fi!!! Poate cu ăştia de la Guerilla. Hihi.

Mă apuc de învăţat. Am tras mîţa de coadă şi am lungit conversaţia, dar nu se mai poate.

Pentru cei care trec pe aici pentru că-s studentă la unatc: mai am vreo 5 examene fără cel de la regie de film care durează o mie de ore şi o să fie pe 21 iunie. apoi o să ies în one sau indie şi o să beau 10 beri de fericire că s-a gătat primul an. încă montez filmul pentru regie. azi prezentăm varianta finală cu speranţa că editorul se apucă de sunet. ştiţi că nu avem secţii separate de sunet şi montaj. nu avem noi multe, dar avem voie bună.

foto: http://www.worldofstock.com

ce toanta sunt! am cautat in arhiva blogului sa vad ce am facut in 8 iunie. si ca un facut, in niciun an (2006/7/8/9) nu am scris NIMIC pe 8 iunie. geeeeeez. dar nimic domne. e ca si cum nu am existat.


buldozer

cînd se prăbuşeşte totul în jur nu te pui cu mîinile-n sîn şi sfidezi gravitaţia.
ei bine, eu aşa fac! ba mai mult, desfac şi-o bere şi mă tolănesc în balcon la soare.
sunt în sesiune. pardon, presesiune. adică-s examenele alea uşoare. minunat!

daca de Murakami m-am îndrăgostit imediat, de doamna Vulpescu m-am îndrăgostit numai atingîndu-i coperţile romanului. care este genial! numai bine! aşa mă pot scuza cînd iau pauze lungi în plin studiu. şi nici nu mă simt vinovată pentru asta.

desigur, fiind oleacă depresivă şi tristă caut filme pe măsura stărilor mele interioare care la suprafaţă par inexistente. adică mă îmbrac colorat şi zîmbesc ca tuta.
aseară am văzut „Il y a longtemps que je t’aime” şi nu e un film de dragoste între un bărbat şi-o femeie, dar m-a frînt bucăţică cu bucăţică. la final lacrimile-mi curgeau şiroaie pe chipul schimonosindu-se a femeie puternică

chiar trebuie să plec la mare. cumva.

da dragilor, sufăr din dragoste. acum o să zbîrnîie telefoanele. nu e cazul. nu moarte nimeni. sufăr că inima mi-a împietrit şi că oricît m-aş regăsi în literatură sau filme, nu reuşesc să dezumaninez iubirea pămînteană şi să-mi devină parte din viscere.

da, sunt goală şi putredă şi îmi umplu timpul cu monologuri mute.

„Cât de important este ca măcar o dată cineva să-ţi fi iubit trupul şi sufletul. Şi la fel de important e ca tu însuţi măcar o dată să fi iubit un suflet şi-un trup”  – Ileana Vulpescu

în concluzie la început de săptămînă: iubiţi, citiţi şi vedeţi filme!

nu ştiu dacă v-am zis, dar am o anomalie. nu am reflexe. nici la coate. nici la genunchi.

dacă eu sunt praf voi puteţi înfia aceşti pisoiaşi. m-ar face fericită. sau măcar scrieţi despre ei.