Tag Archives: vise ciudate

Cause it’s all fucking hysterical

Iar am început să visez ciudat. Drumuri premonitorii, oameni pierduți, clădiri înalte ce adăpostesc suflete pe care  le caut.

La final rămân cu șase ore de somn agitat, treziri bruște în bezna nopții, cearcăne până la glezne și senzația că parcă cineva mă pândește după colț.

Cel mai trist mi se pare atunci când vorbești la trecut de cineva care e încă în viață. Aveam o prietenă, cutare era, ea a fost. Și mai trist mi se pare că în momentul prezent nu pot rezona cu nimeni și toți oamenii din viața mea sunt așezați frumos la timpul trecut.

Trec printr-o schimbare aproape radicală și probabil asta mă derutează cumplit.
Îmi reevaluez setul de principii și trec prin sită relațiile.
Cineva-mi spunea să caut oameni noi și să mă hrănesc cu ei. Iar eu îi spuneam c-am obosit să investesc și la final (chiar și după zece ani) să mă trezesc tot singură într-o noapte.

În continuare vă iubesc!

HugsLovePeace
>.<

 


uneori simt că nu mai pot

În ultimele două săptămîni nopţile mele-s parcă ale unui zburător care nu ştie ce caută. Nu reuşesc deloc să dorm, iar dacă pun geană pe geană visez te miri ce poveşti sau pur şi simplu mă trezesc şi mă uit la tavan. Pe care nu-l văd că de cele mai multe ori e beznă.

Azi dimineaţă pe la ora 5:00 mă uitam pe telefon la lista de mess. Că nu aveam nimic mai bun de făcut decît să dorm şi cum somnul se lasă greu…

Pe lîngă aceste element esenţial al supravieţuirii mele pe această planetă mai am senzaţia că timpul se scurge inutil şi că nu fac nimic, dar nimic! Îmi făcusem o mie de planuri despre cum o să-mi petrec vacanţa de student-şomer şi sunt mai mult în dorul lelii.

Mai văd cîte un film, mai arunc un ochi peste o carte, mai nişte mantre şi aia e! Nu mă pot gîndi la scenarii sau filme. Nu mă pot conecta la vibe-ul creativ. Nici să desenez nu-mi mai arde. Şi cînd mă uit la ceas e deja seară, iar eu pierd vremea lamentîndu-mă sau visînd iubiri pe pereţi. Ceea ce e distructiv al naibii.

Aşa că mă apuc de viaţă. Habar nu am unde am lăsat-o că am tot deşirat şi acum e încîlcită şi stau prost la capitolul răbdare şi concetrare.

Da, totul ţine de mine! Adică numai eu îmi pot croi după bunul plac cum să trăiesc.

Dar nu aţi observat că, uneori, ceva mai presus de voi, parcă prinde putere şi reuşeşte să vă ghideze paşii? O fi de la pms?

>.<