Tag Archives: vise

Friguri, geruri și alte povești

Din categoria inexistentă (încă): confesiunile unei roșcate răzvrătite

*frigurile iubirii* zice Tolstoi… privesc pe geam, trenul mă leagănă. nu mi-am potolit setea de ducă, dar am umplut un pahar întru cinstea drumurilor. îmi vine un gând. îl alung cu mâna. el face cale întoarsă, trece din văzduhul îmbrăcat în alb și se oprește drept în frunte.

… cred (mhm) că îmi doresc să te iubesc. (fâstâceli cu propriile-mi gânduri, pare-mi-se că-s puțin stupidă). de fapt, da. acum îmi doresc asta. o fi de la lentoarea cu care las în urmă peisajul rural… prea multe gânduri într-o clepsidră prea strâmtă. prea multe momente de beznă după o noapte de nesomn. prea multe frânturi de vise, fără înțeles pentru unii, dar atât de pline de sens pentru mine.

* îmi doresc să te iubesc, dar mai înainte îmi doresc să mă iubești tu. am mărturisit că-s cam fricoasă.*

HugsLovePeace
>.<


De dimineți cu ceață

Noaptea trecută am visat mult. Mult de tot. Eu și-n vis mi-s pasională așa că m-am trezit cu o durere de oase de numa-numa. Și răcită și puțin nervoasă.

Eram într-un bar, dar nu știu cu cine, adică văd niște chipuri pe care atunci le cunoșteam, dar acum nu. Și apoi am rămas singură (e lait motiv la mine) și am început să mă plimb printre oameni. Un grup mare de steliști m-au luat în brațe, râdeam. Apoi am pierdut noțiunea timpului și probabil a alcoolului și am realizat că e dimineață. Am alergat la bar (ajunsesem într-altul) să-mi recuperez hainele.

Acolo la cafea erau ele, prietenele mele devenite între timp pseudo prietene (și alții) și de aici scandal. Am spus cuvântul căcat de vreo 5 ori și pișat de vreo două, în timp ce-mi susțineam cauza mergând pe stradă, ca mai apoi să merg nervos printr-un noroi, abia reușind să înfig toculețul meu în el. (toculeț?). Mi s-a zis că-s înțepată, m-a luat râsul.

Ciudat că în urma lor era și fosta mea colegă și prietenă din generală care doar ne privea cu ochii ei albaștri.

Ajunsă acasă m-au vizitat Mera și iubitul ei, dar nu singuri, ci un un bebic. Probabil era Luca, dar era mic. Și bebicul ăla vomita mult și mânca mult. Iar mama era încântată de el.

În fine, cam îmbârligată noaptea trecută.

La mulți ani, UNICA.ro!!!

HugsLovePeace
>.<

 

 


Ca orice om… din viaţă

Vreau lumea la picioarele mele, picioare mici cum spunea cândva un coleg. Vreau să pot să vă împlinesc dorinţele cele mai ascunse pe care nici faţă de voi nu le recunoaşteţi. Vreau să sufoc oamenii cu iubire şi să nu-mi fie teamă de asta.

Aş vrea să nu mă mai pregătesc pentru dezamăgiri. Înainte credeam cu toată fiinţa în oamenii noi, cu timpul viaţa a reuşit să-mi frângă idealismul şi să mă pregătească pentru decepţii. Un om am cunoscut care încă poate iubi aşa cum doar mai pot spera.

Mai am un om al meu pe care l-am dezamăgit de-a lungul vieţii. Şi conştientă fiind nu cedez în faţa acestei caracteristici pe care o purtăm pe umeri: umanitatea şi nu ezit să-l dezamăgesc cu fiecare zi scursă, cu neîndemânarea omului căzut.

Ca orice om visez cu ochii deschişi. Şi visul devine speranţă. E tragic şi viaţa a fost construită în aşa fel încât să ajungem în punctul în care să râdem şi să plângem în acelaşi timp. Ce paradox stupid, ce paradox real.

Ca orice om în viaţă visez… visez la ce nu pot avea sau la ce am şi am degeaba…