Mda, 26 (însemnare aniversară)

De fapt eu nu sunt acum în fața monitorului, ci sunt out of Ro. Probabil într-o stare euforică.

În momentul în care scriu postul nu știu destinația, dar știu clar că trecem granița. S-au trezit doi prieteni absolut minunați să-mi facă o surpriză. Geniali, ei, oamenii! Presupun că e minunat acolo unde mă aflu. Și presupun că-s fericită maxim! Și abia aștept să mă întorc acasă și să primesc cadourile. Yeeei! Șiiii să dau berea aia de 26.

Nu am crescut deloc. Și nici nu am adăugat lenjerii sexy în garderobă sau fuste mulate care să se asorteze cu tocuri. Încă împrumut rochii de nuntă de la prietene. Ba chiar, mi-am colorat unghiile în multe culori și arată foarte mișto! Și mi-am luat ochelari de geek. Și pantaloni verzi. Nu negri, nu gri, ci verzi. Merg de minune cu părul.

Urlă viața-n mine! În timpan îmi răsună cuvintele de duh: nu te combina, nu fi nebună, vine vara! Și-am promis că merg în Vamă cu cortul. Cine ar fi crezut?

Și distracția nu se încheie pentru că joi ar trebui să fiu în Timișoara. Eu sper să și fiu. Și dacă sunt, clar bem vinul alb în Piața Unirii! Da?

„bea! fumează! distrează-te! mănâncă! nu înțelegi că eu te plac așa cum ești? și ăsta e cel mai important lucru!” via R. (old friendships die hard, gen).

Ok, La mulți Ani să trăiesc!

Și mulțumesc pentru urări (știu că-s acolo pe wall și vor fi aci pe blog). Dacă nu răspund la telefon o să vă sun când vin acasă. Băi, deci eu sunt happy happy joy joy (n-am mai zis-o de multă multă vreme).

M-am vindecat de insomnii! Let the freakin’ 26 begin!

HugsLovePeace
>.<

acum 9 ani

Pînă de curînd ziua de 26 decembrie era ca un blestem de care fugeam tot anul. Azi se împlinesc 9 ani din ziua în care bunicul meu a plecat printre îngeri şi azi nu-i mai regret plecarea. Au rămas dorul şi regretul că nu am apucat să-i spun cît înseamnă pentru mine, atît.

E o zi apăsătoare pentru că în fiecare an în această zi îmi doresc să fiu lîngă bunica mea care stă lîngă sobă şi îşi aminteşte întîmplările şi care suferă din cauza singurătăţii. E atît de departe de mine şi o iubesc atît de mult încît de-aş putea aş zbura pînă acolo.

Să lăsăm tristeţile deoparte pentru că este abia a doua zi de Crăciun şi este o zi superbă. Aştept cu nerăbdare să mai ningă…

Moşul a fost bogat anul ăsta. Un blackberry extra mega cool cu tot cu net, un mp4 philps cu 4Gb spaţiu pentru muzici, un sandwich macker (yuuuuuum), gama vichy, cărţi, portofel, parfumul meu de suflet Givenchy haut couture, o căruţă de dulciuri, cosmetice şi un set nou nouţ de pahare.

Nici la Puştiu nu s-a sfiit şi s-a pricopsit cu o pereche de bocanci trendy cool, o tunsoare, o pereche de blugi care-l fac really hot, o chitara verde (pe care n-a mai lăsat-o din braţe), o eşarfă şi mănuşi fără degete, o geantă de piele, cărţi şi nu mai ştiu că e plin sub brad.

Am avut un Crăciun tare frumos. Prietenii aproape, o masă ca-n poveşti la lumina lumînărilor şi apoi cu familiile. Azi ieşim la promenadă romantică asta dacă Puştiu se dezlipeşte de chitară.

Acasă e frumos. Brăduţul plin, lumina lumînărilor, filme siropoase, colinde şi planuri.

De azi înainte mă canalizez pentru a atinge acest scop: la 30 de ani (1 mai 2015) voi avea un lung metraj de succes lansat pe piaţă, o afacere proprie, o familie (probabil cu Puştiu – plus nunta visurilor mele) care să includă şi un bebe (cu ochi albaştri, de s-ar putea) şi o casă pe pămînt plus aceeaşi gaşcă de prieteni.

Hugs,

Moş Crăciun pentru copiii nevoiaşi

Maria s-a străduit şi a găsit un centru de zi unde în data de 23 decembrie vom merge cu cadouri de la Moş Crăciun şi cine ştie? Poate chiar cu Moş cu tot. Sunt aşa de entuziasmată!!!

Din nefericire la orfelinate este greu de ajuns, o birocraţie demenţială. Au cerut o ofertă publică cu ce intenţionăm să aducem cine suntem şi de ce şi altele.

E păcat pentru că acei copii merită măcar cîteva momente frumoase, însă sunt prea multe formalităţi de îndeplinit în condiţiile în care nu ştim exact cîţi suntem, ce oferim şi cum.

Din fericire la centrul de zi Licurici am primit aprobarea să mergem cu colindul şi spre norocul nostru în data de 23 are loc şi o serbare organizată de copiii din centru, numai bine pentru o surpriză!

Este un centru social de zi unde sunt găzduiţi în fiecare zi copiii care provin din familiile extrem de sărace.

Sunt 17 copii cu vîrste cuprinse între 3 şi 9 ani.

Chiar dacă e an cu sărbători de criză asta nu înseamnă că nu putem face fericiţi cîţiva copii care merită pe deplin acest dar. Cu cît suntem mai mulţi cu atît putem face mai multe lucruri frumoase. Aşa că vă rog să daţi de veste şi să vă gîndiţi cum puteţi să ajutaţi.

Ce vreau de la voi… vreau să donaţi, dacă nu dispuneţi de bani primim cu drag şi haine, jucării, cărţi pentru copii. Orice vă lasă inima, orice aveţi şi nu vă e de folos. Pentru ei contează! Nu este o sumă fixă şi nu contează cît oferiţi, important este să fim cît mai mulţi.

Bănuiesc că vom proceda ca anul trecut şi vom face pacheţele. De data asta mă gîndeam să îmbrăcăm pe cineva în Moş şi să mergem cu un sac, însă vom vedea detaliile.

Pentru cei din Bucureşti – ne putem vedea sîmbătă să strîng ce oferiţi. Pentru cei din afara Bucureştiului – discutăm pe mail.

Dacă putem să facem acest gest haideţi să-l facem!!!

Mulţumesc

eu cred!

Puştiu şi cu mine suntem doi oameni nerăbdători, mai ceva ca nişte copii zbanghii aşa că la noi Moş Nicolae a venit mai devreme cu mănuşi, pulover, lenjerie intimă şi ceva dulce. Uuuuuuuh!

Eu cred!

Şi nu înţeleg de ce oamenii gîndesc pesimist că e criză că cîr că mîr… e foarte important să dăruieşti orice, mai ales dacă vine din inimă pentru că e minciună să spui că nu-ţi pasă dacă primeşti ceva, fie ea şi o ciocolăţică.

Am văzut finala de la dansez pentru tine şi mă bucur că premiul cel mare a fost cîştigat de cuplul din care făcea parte Jean… bravo lor! Au loc preselecţiile  şi poate mă duc şi eu… mie îmi place să dansez, pfiew! Oricum după prima rundă aş ceda.

Am sunat-o pe soră-mea poate se duce ea că ea e dansatoare profi… cred că maică-mea s-ar bucura teribil.

Eu cred în surprize şi-n miracole şi-n moşi crăciuni cu barbă albă.

Am intrat în atmosfera de Sărbători şi e tare frumos! Abia aştept vacanţa!!! Vacanţă în care va trebui să învăţ pentru sesiune.

S-au aprins luminile. Mîine seară ieşim pe ştrase la lumina becurilor, chiar dacă-s aceleaşi de anul trecut.

Să aveţi week-end fain şi să votaţi pentru mai bine… e puţin ironică fraza cu votul…

chiar dacă

din punct de vedere calendaristic este toamnă, iarna bate la uşă.

ieri am filmat pentru un proiect. am jucat. ce sentiment! nu mi-a venit să cred că m-am detaşat de oamenii gării, de colegii mei, de tot şi am intrat în rol, mai-mai că-mi venea să plîng pe bune.

aseară am băut vin fiert într-un club foarte fain Jaya (parcă), undeva în zona Lipscaniului. arată drăguţ şi oamenii sunt drăguţi. habar nu am strada, sorry. e o casă mare-mare. la unu e club, la doi e restaurant şi la trei nu am mai urcat. cred că s-a deschis de curînd. cam greu cu servirea. nici preţurile nu-s lux, o halbă de vin de 400 ml costă 10 lei.

ne-am plimbat prin centru pe la grădina icoanei şi pe străzile din spate. fooooarte frumos!

am zis că anul ăsta de sărbători vom merge la copii. voi face un anunţ cînd găsim orfelinatul. sper să strîngem ceva bănuţi.

cam atît. mă bag la teme.

despre cumpărături

Am reuşit! Ne-am luptat cu aglomeraţia, ne-am tocmit ca romînii adevăraţi, ne-am trezit pe beznă, dar am reuşit! Din nefericire aparatul foto este la Emi şi nu am importalizat cărucioarele pline-ochi sau feţele noastre încîntate, dar mai jos vă dau toate detaliile…

(Fotografiile de la azil şi chitanţa de la Kaufland le voi pune de Crăciun. Celelalte produse au fost luate de la tarabe, deci nu am chitanţă, dar sper să nu fie probleme).

S-au strîns 2310 lei. WOW! Nu ne-a venit să credem cînd am numărat banii. Dacă vreţi listă nominală daţi de veste şi pun imediat. Au şi rămas 445 de lei, din care trebuie să mai cumpărăm pungi, iar restul vor fi păstraţi pentru cazul din luna ianuarie. Mă bucur că avem cu ce porni şi mă bucur pentru toate mesajele pe care le-am primit după ce am apărut în Adevărul de seară. Mulţumesc cuiva drag care a crezut că ceea ce am făcut noi aici merită să fie spus mai departe.

La azil sunt 31 de femei şi 14 bărbaţi şi am făcut cadourile în aşa fel încît să bucurăm pe toată lumea, după culoare şi după mărimi :).

Cadou:  prosop, papuci de casă, şosete din bumbac, căciulă, un săpun Fa, două clementine, o măgura, o ciocolată primola, o pungă de biscuiţi biskrem, o pungă de biscuiţi săraţi, un baton de ciocolată ceva cu bar, o pungă de dropsuri de cireşe, 4 bomboane de pom, o cutie de ceai de fructe de pădure, o prăjitură kinder. Pe lîngă acestea am cumpărat 3 baxuri de suc: cappy, prigat şi tymbark şi cinci cozonaci.

În 5 pungi, făcute pentru personalul de acolo, se găsesc produsele de mai sus fără: prosop, şosete, căciulă şi papuci.

Totalul de pe bon: 1.053,48. Prosoape: 180 lei, şosete 120 lei, papuci 189 lei, căciuli 312 lei. Coroniţe brad: 10 lei. Rest: 445.

Pentru cazul din luna ianuarie avem o idee, dar am pierdut detaliile: era vorba despre o familie atît de săracă încît mînca numai cartofi. La ei ne-am gîndit. Dacă cunoaşteţi familii sărace aştept să-mi spuneţi… am recrutat :p omi care vor să aducă zîmbete aşa că vom merge tot înainte cu planul nostru.

Noi suntem mulţumiţi de rezultatele de pînă acum… bătrînii de la azil sunt cei care pun nota finală, în funcţie de căldura cu care vom fi primiţi. Vom colinda şi vom ura, vom da cadourile şi ne vom minuna: 24 decembrie, orele 18:00.

Mulţumesc pentru tot!