punctez din nou cîteva idei şi mă izolez

Moby a fost (este) grozav. La piesa lift me up am crezut că leşin de emoţie. O mulţime care sărea şi cînta cu toată forţa, parcă simţeam în stomac toate beat-urile.  Ce mă amuză este că le place să se plîngă de sistemul din ţara natală, astfel Moby i-a transmis ceva mui lui Bush, spunînd că a fost cel mai groaznic preşedinte pe care l-a avut America vreodată şi că bine că a scăpat de el (welcome Obama).  Am avut şi brăţărici colorate şi pe Puştiu la coasta mea, deci super seară de zbînţuială.

Şi ca o mini cireaşă de pe tort m-am văzut şi cu prinţesa urbană pe care ochiul meu de şoim a reperat-o într-o mulţime ce dănţuia. Am recunoscut-o după chipul fericit, mă! Pe bune!

O să scriu pentru înpanamea.ro. De săptămîna viitoare. Ce pana mea?

Vreau să le mulţumesc celor aprox. 500 de oameni care intră zilnic şi caută tîmpenii precum: faze de mori de frica, alle wollen nur dich zähmen (ce înseamnă), suferinta, greutatea unei furnici, roumania the land of choise, vene taiate etc. Spre că v-am ajutat să deschideţi cutia Pandorei şi să găsiţi lumina. Vreau să intre 1 milion de oameni, cum fac? Dar chiar vreau să vină mulţi şi să fiu number one! Da? Cum fac? Scriu despre sex, bătaie, piţipoance, cocalari, curve, furnici şi ornitorinci?

Eu nu am întîlnit niciodată un taximetrist rocker. Am văzut manelişti, houseri, minimali, populari fan, dar rockeri never!!! Şi aseară chiar mă întrebam de ce nu rockeri?

Voi? Ce nu aţi văzut vreodată şi aţi constatat că nu aţi făcut-o?

Am treabă! Ne citim luni!

n-am domne’, n-am!

N-am. Azi n-am. Nu-mi vine să mă apuc. Am o listă cu to do-uri. Dar am picioarele împleticite şi mintea-n şapte luntre.

Plouă de ceva vreme şi am senzaţia că e trecut de şase seara. Atmosfera asta nu mă deprimă, doar mă înspăimîntă pentru că diseara avem bilete la b’estfest şi am înţeles că nu ne lasă cu umbrele. Măcar de-ar fi trecut după şase. Ar fi Puştiu acasă.

Ploaia asta m-a vizitat şi aseară, direct pe piele. Şi e rece.

O să-mi pun un film în ton cu senzaţia zilei de azi.

Nu mai dorm. Mă trezesc şi vorbesc în gînd cu operatorul imaginar, cu actorii, cu camera, cu luminile, cu berea din cutie. Am frică de timp, de spaţiu, de oameni. Dar tocmai pentru că sunt oameni ştiu că o vom scoate la capăt cumva.

Am participat la concursul ăsta şi poate îi fac o surpriză lui Puştiu. Am mai participat şi la ăsta şi poate-i fac o surpriză lui Jules. Daţi-mi concursuri, mă simt norocoasă!

cîndva

Elipsă de timp.

Îmi ating chipul cu ambele mîini şi le mişc de sus în jos, un masaj binevenit după o noapte de nesomn. Îmi apăs tîmplele şi zăbovesc puţin asupra ochilor. Ochi înceţoşaţi şi lipicioşi. Îmi privesc degetele şi unghiile. A plesnit oja în diverse locuri, adică spăl prea multe vase. Casc cu poftă. Mai casc o dată. Abia ajung să-mi păzesc gura cu palma de atîta lene. Sunt singură. Fără bune maniere, azi. Atunci să căscăm cu poftă cu gura pînă la urechi.

Sunt îmbrăcată sumar, adică mai deloc. Şi mă privesc cu coada ochiului în oglindă. Dimineaţa sunt mai suplă şi cum nu am ochii la mine mă văd şi blurata. Deci o să mă privesc numai dimineaţa în oglindă.

Ca orice om care se respectă alerg cu paşi de melc rănit spre bucătărie. Fac o viaţă pînă acolo deşi stau în două camere micuţe. Paşii mei sunt de uriaş, dar parcă sunt o furnică. Mecanismul “cafea la ibirc” este cel mai complicat dintre toate. Durează suficient de mult cît să scap de căscat. Cît fierbe apa mă duc să mă luminez la neonul băii. Atunci este adevărata revelaţie, cînd apa rece atinge faţa. E un fior plăcut şi o senzaţie grozavă de rece pe încins, de revigorare instantă.

Urmează micul dejun. Bucăţi de biscuite cu ciocolată cu iaurt. Urăsc iaurtul simplu.

Cafeaua.

Intră căldura de amiază, prin ferestre, prin ziduri, prin pori. Ud balconul, mă bălăcesc în apă rece şi mă apuc de lucru.

Am dimineţi mai lungi.

Cîndva dimineaţa mea dura fix 10 minute. Acum se prelungeşte chiar la ore.

Îmi iubesc dimineţile şi viaţa de acum. Şi mă chinui să-mi schimb temperamentul exploziv şi să intru în zen, dar mai ales mă chinui să nu mai înjur ca un birjar. Nu dă bine la o domnişoară aşa finuţă. Am zis că mă chinui, dar nu că-mi şi iese…

P.S.

Pt vot So click aici. Nu acceptăm sub 5 steluţe.

Începem filmările de sîmbătă. Îmi tremură inima în piept.

Cheers!

Socrate frate!!!

Am luat o leapşă de la hotcity.ro.

N-o pot respecta întru totul deoarece nu am poze recente cu Socrate în braţe. Nu prea pot să-l mai ţin… hehe! Oricum el stă satisfăcut la poze şi e chiar fotogenic, mînca-l-ar mama!

Uite-l cum stă el cu figura aia de bad bad boy. Ştrengarul!

Gata cu pisicelile că-mi prindeţi slăbiciunea.

Şi o dau mai departe la:

Tuv cu Nina

Provinciala cu Dudu

Adelina şi la Moses.

şi la toţi cei care au mîţ şi vor să se laude cu el.

fucking amazing weekend!!!

Am avut cel mai tare weekend ever! Nici nu ştiu cu ce să încep… dar a fost bestial!!!

Vineri seară Duffy. Gagicuţa mi s-a părut o mini piţi robotizată. Pantofiori roşii, bluziţă roşie şi potoloni scurţi roooz iar părul, părul e blond. Mno, nu prea s-a mişcat, tocurile de 10 au împiedicat-o. N-are şoul în sînge, dar are voce bună. Din nefericire se behăie prea mult, dar cu totul m-am bucurat că am văzut-o. Acum am 3 cartele orange şi nu am ce să fac cu ele pentru că nu am telefoane pentru toate. Iar Mamaia e oribilă! Am zis!

Vamă – duduie boxele “Adelina Adelinaaaaa”. Repede cazare – schimbat- make up – freză – hamburger gigantic – bere – welcome.

Vineri noapte:  Expirat!!!  Geeez! Dans frenetic pînă la răsărit, LamulţianiCarmen! Billie Jean versuri – strigăte!

Răsărit – baie matinală – joacă în nisip – lumînare perfectă plus căluţ – somn pe nisip – vin demidulce – hahaha! – drum spre casă – trezire – plajă – cheful de sîmbătă – bere – vodcă – spice – stuf – tequila – goblin – expirat – home.

Baieeee – apă rece -meduze – sirene – delfini – rîs – hamsii – bere rece – la pescari – poze – dulciuri – pepene – plajă – rîs – rîs în hohote – mişcare în apă – exerciţii de dat jos şniţelu cu fulgi- lene – trîndăveală pe prosop – vis printre gene. Nori – wow! Soare perfect – nisip pe piele – atingeri în soare – la mulţi ani! o, merci! să ne trăieşti! scoici şi melci.

Haaaai! Stop the rock, can’t stop the rock! Back home. Oboseală. Luni – after party. I need coffee asap. Michael again. Trist.

Şi pentru că am fost cuminte şi am împlinit unanşinouăluni am primit rochia vieţii mele şi pantalonii albi:

sssst … tribut celor morţi

Cred că anul ăsta îmi va rămîne în minte din cauza celor mari pierduţi.

A murit şi Michael Jacskon, deşi luna viitoare se pregătea de un concert de întoarcere şi făcea repetiţii pentru asta, deşi în august ar fi împlinit numai 51 de ani, deşi fanii îl aşteptau cu sufletul la gură.

Nu contează cum şi de ce a murit, contează că s-a dus încă un star şi că lumea a pierdut ceva, un geniu, un idol, un deschizător de drumuri ( mai ales că în Romînia a fost primul mare concert în 1992).

Pe de altă parte nu ştiu de ce am senzaţia că este mai bine pentru sufletul său. Un idol începuse să se dezintegreze fizic şi să fie implicat în atîtea scandaluri, încît poate că în situaţia sa a fost cel mai bine.

Trist. Universul va fi în doliu.

A murit şi Farrah Fawcett la 62 de ani. Un cancer nenorocit a răpus-o pe una dintre fetele lui Charlie.

nu plouă în weekend

Nu ploo, mă…

Pentru că azi s-a spîrcîit o pasăre în creştetul capului meu, pe maiou, pe blugi, deci se presupune că am noroc. Şi nu mă aştept la norocul ăla – să-mi dea Marius banii, ci la norocul ăsta – nu plouă în excursia organizată cu sîrguinţă şi pasiune.

(Intermezzo) Să nu împrumutaţi niciodată bani pentru că riscaţi să nu-i mai primiţi în veci. Dezamăgirea mai mare este că omul pe care-l considerai prietenul tău de suflet s-a dovedit a fi un mincinos, un ţepar, un om fără valori, fără nimic din ce a arătat. Oricum, nu avem de gînd să rămînem cu ţeapa şi suntem dispuşi să mergem pînă în pînzele albe pentru a-i recupera.

Azi dimineaţă am dat la boboci micul dejun. (nu-s gravidă, domne) Şi de era să mor Puştiu ar fi aflat cînd eram deja în descompunere pentru că şi-a uitat ambele telefoane acasă -pentru asta am făcut eu un drum pînă la Gara de Nord. Apoi s-a căcat pasărea pe mine, apoi am mers tocmai la Dristor la pretena mea să mă epi (pe drum s-a oprit metroul între staţii, între toate staţiile, dar eram prea sleită de puteri să reacţionez) şi m-a duruuuut rău de tot şi am plecat cu pete pe mîni (de la ceară) şi apoi am hoinărit pe Moşilor după una-alta.

Măcar am scăpat de o grijă: am luat cadoul lui Carmen… o parte din el dintr-un sex shop, o parte normală. S-au mirat toţi trecătorii cînd am ieşit din magazin(şi tipa al cărui cap a intrat fix în uşa deschisă de mine cu graţie). Nu mă miră că erau miraţi că rîdeam satisfăcută de achiziţie. Ce-or fi zis? A găsit ultimul tip de dildo şi e happy. Nu mi-am cumpărat niciodată nimic din SS.   În Paris m-a întrebat un gagiu într-un sex shop dacă îmi caut de muncă. În schimb îmi place să cumpăr cadouri porno. Pfiu!

Pe lîngă cadoul ei m-am ales şi cu o pălărie hot hot. Am probat şi-un costum de baie, dar 38 e huuuge la poponeţ şi mic la bust. Mno, sunt o anormală. În fine, să nu mai cheltuim aiurea. M-am limitat la o pălărie.

Mi-e cald. Şi am de făcut curat că vine echipa cu care fac filmul – mi-am printat scenariul şi mă chinui (încă) cu decupajul. Sunt mîndră de mine, mulţumesc!

Am apă. Mă bălăcesc ca o raţă egoistă şi refuz să mă gîndesc la somalezii care mor de sete şi de foame. Eu mă înfometez din masochism şi puţină nebunie. Fiecare cu motivul lui, pînă la urmă murim cu toţii.

Mergem şi la Duffy.

Am văzut aproximativ 50 de filme din cele 150 obligatorii.

De văzut:

La Strada – Federico Fellini (fooooare mişto)

Stranger than paradise – Jim Jarmusch

Urga – Nikita Mihalkov

Cheers!

Nu mă urîţi că plec. Voi plăti pentru asta.

una-alta

Azi nu mă lungesc la vorbă că am multe de făcut.

• Dacă nu aţi văzut Kingdom of Heaven (2005) TREBUIE s-o faceţi. Ridley Scott face o treabă demenţială şi cu filmul ăsta Orlando Bloom m-a convis că-şi merită aprecierile.  Dacă s-ar preda aşa istoria cred că ar fi muuult mai interesantă. Jeremy Irons şi Eva Green sunt alte două apariţii spectaculoase. Filmul este realizat într-o manieră atracivă aşa că nu vă speriaţi că povestea datează din secolul XII. Avem dragoste, dramă, război, atmosferă fantasy, istorie, religie – toate aşezate perfect.
• Jules a găsit filmul “Gingaşa şi tandra mea fiară” de Emil Loteanu şi abia aştept să-l văd, mai ales că a durat cîteva luni pînă să punem mîna pe el.
• Nu înţeleg de ce fug oamenii de ploaie. Udă, numai! Pe căldurile astea o ploaie torenţială de la Universitate la Moşilor a fost una dintre cele mai tari experienţe pe vara asta. Se mirau cretinii că-s udă şi făceau comentarii pornache, dar pentru mine a fost extraordinar. Tălpile şi pielea încinse s-au răcorit pe măsura caniculei ce va veni. Nu mai cereţi ploaie dacă nu vă bucuraţi de ea!
• Vineri după amiază ne îmbarcăm cu destinaţia Vama Veche. Can’t wait!
• E jumatea săptămînii şi vineri nu se pune toată.
• Nu am apă caldă de două zile şi mîine abia pe seară îi vor da drumul. M-am spălat într-un lighean şi am rîs că mi-am amintit de verile la bunici cînd făceam baie în balie.

Cheers!

nes cu apă rece

Pe sistemul mă îmbăt cu apă rece mi-am făcut o cană cu nes (rece) ca să nu pic de somn. E slăbuţ ca să pot dormi la noapte. Şi nu foarte dulce ca să nu mă ia bîţul.

Azi am constatat cu stupoare că nu mai fac parte din categoria femeilor “număr universal” sau S. Am depăşit cu puţin aşa că am pus oftînd rochia la raft.  Am respirat adînc şi am păşit afară. O frumuseţe de rochie! Număr unic. O splendoare în vitrină. Visul unei femei.

Sunt o persoană pofticioasă care nu poate să ţină un regim. Cînd mi se interzice ceva atunci mă apucă. Şi uite cum s-a dat evergreena pe salate. Uffa!  Prefer să alerg 10 km şi să mănînc pizza după 22:00. Curajul şi avîntul mă vor ţine fix doo zile. Va veni ziua cînd voi sta din nou la coadă la şaorma, fericită. E o împlinire să mănînc ce-mi pofteşte sufletul la orice oră.  O să mă accept aşa cum sunt, număr puţin peste cel universal şi va veni ziua cînd voi realiza că rochiţa aceea era îngrozitoare. Momentan rochia e superbă şi eu mănînc salate. Momentan mă duc la raionul de M.

Şi cine a făcut sistemul că tre să ai cu 10 kg mai puţin decît înălţimea s-a înselat. Eu am 1.63 şi 52 de kg (blush). Ar trebui să ating perfecţiunea…

Mi-am dat comandă de ochi noi. De această dată unii cu care pot să înot. Ceea ce înseamnă că nu o sa mai ating străinii din mare şi că nu o sa mai bîjbîi ca hîrciogul. Ceea ce înseamnă că o să mă uit tandru după Puştiu care înoată ca un siren şi n-o să mai mijesc ochii. Ceea ce înseamnă că o să mă uit chiar la Puştiu nu la vreaun obez leşinat. Ba o să port ochelari de soare şi-o să văd pe unde merg.  Ce să mai? Fericire. Aproape c-am uitat de rochiţă.

Revin la nes.

Eu de cîte ori frec (nu rîdeţi) nes-ul (pînă se face crema aia omogenă) îmi amintesc de perioada imediat după 1989. Cînd veneau musafirii şi la orice oră beau nes. Îmi mai amintesc că eu făceam toate nesurile, chiar de erau 10. Îmi plăcea să amestec, dar mai ales îmi plăcea cînd turnam atîta apă cît să nu se inunde ingredientele şi tata mă felicita pentru reuşită. Aşa fericită mă făcea gestul lui!

Vă imaginaţi că toţi care veneau cereau nes, nu cafea.  Ziceai că beau cine ştie ce vin din 1900, aşa se umflau în pene. Normal că beam şi eu cu ei într-o ceşcuţă albă şi mică şi mă dădeam şi eu ca om mare. Pe lîngă nes le mai goleam şi paharele de vin ori bere. Om mare, nu glumă! Pofteam musafirii afară pe şapte cărări şi bîlbîind o poezioară.

Închei. Mă duc să-mi fac o salată.

Pentru azi.

review de stare

After Placebo.

Concertul a fost senzaţie!!! M-am urcat şi eu în cîrca lui Puştiu ca un fan adevărat şi am urlat din toţi rărunchii. Spuneţi ce vrei voi, dar Molko este hottie McHottie!!! Şi e classy ca un british adevărat. A făcut chiar o plecăciune şi sunt sigură că a fost pentru mine. A fost impresionant cu totul şi starea mea de spirit s-a ridicat cu două nivele spre excelent.

Brian Molko a fost binedispus, atît de binedispus încît a fumat două ţigări pe scenă. Trăgea cu poftă aproape de microfon aşa că ne-am aprins cu toţii cîte o ţigară să fim în ton.  A remarcat că în Romînia mai avem privilegiul libertăţii şi că se bucură că poate fuma pe scenă, pe cînd back home pe fiecare zi trecută li se mai interzice cîte ceva. Faţă de data trecută cînd a spus două cuvinte, de data asta s-a apropiat mult mai mult de publicul aproape în delir.Ba chiar a zis că suntem fucking amazing. Nu-i aşa?

Placebo a cîntat piese de pe noul album, dar nu ne-a uitat pe noi (cei care le ştim toate albumele) şi a cîntat şi Every me and every you, Meds, Special needs, Special K, Taste in men, Time to say goodbye, Infra red, Bitter end etc.

Au ieşit de două ori în aplauzele şi fluierăturile fanilor şi s-au simţit bine. Nu mă aşteptam să iasă a doua oară şi pe cînd să facem pasul spre ieşire se aud acordurile. Ne-am întors cu toţii extaziaţi. Cînd am ieşit îmi simţeam palmele grele şi pline şi timpanele îmi zvîcneau, dar toate erau a plăcere. Puştiul a strigat din toţi plămînii ceea ce m-a amuzat teribil. E primul nostru concert trăit împreună.

Oraganizarea bună. Destule bude, destulă băutură şi fetele dezbrăcate de la kent care făceau promoţii. Oameni frumoşi. Vreme faină. Companie plăcută.

Sorela mia a avut prima probă la Balaureat. A luat 9.5. Unul s-a dus! Baftă!